Ce sunt pompele submersibile și la ce folosesc ele

Nu știu dacă voi citiți sau nu bloguri. Dar dacă citiți, ați observat probabil în ultimii ani o grămadă de articole pe subiecte mai ciudate, ca: pompe submersibile, centrale termice, cititoare de coduri. Și poate s-a trezit în voi întrebarea: ce sunt totuși aceste năzdrăvănii la care se face reclamă? În articolul de față voi încerca să prezint câteva informații utile despre pompe, și anume cele submersibile.

Să zicem că intrați într-un magazin și vreți să vă cumpărați niște frutce. Pe raft găsiți mere, pere, căpșune, cireșe și fructe exotice. Vă luați o pungă de căpșune, poate două kilograme, și le consumați acasă. V-ați pus însă problema cultivării acestor fructe? Dacă în medie mâncați două kg pe zi, și în magazinul respectiv cumpără la fel ca dvs 5 persoane pe oră, rezultă că într-o zi de 10 ore se vând 100 de kg de căpșune. Dar furnizorul acestor fructe le va livra și la alte magazine, ceea ce înseamnă poate tone de căpșune pe zi. Cum este posibil să le cultivi și să obții o recoltă atât de bogată, încât să poți alimenta zeci de magazine pe o perioadă de câteva săptămâni?

Cu atât mai mult cu cât căpșunii, pe care nu i-am ales întâmplător, am înțeles că sunt foarte sensibili la variațiile de apă. Dacă avem într-un an secetă, nu se fac. Dacă avem într-un an ploi abundente, nu se fac. Le trebuie apă în mod ritmic, nici prea multă nici prea puțină, iar condițiile meteo de azi sunt departe de a fi stabile. Soluția o constă irigațiile și udarea artificială, și aici intră în scenă pompele submersibile.

irigatii

Ce sunt acestea? În primul rând, o pompă știm cu toții ce e, un aparat care permite transformarea energiei mecanice (puterea de împingere) în energie hidraulică sau pneumatică (flux de apă, presiune de aer). Le cunoaștem, pompa de la bicicletă e un exemplu, pistonul pneumatic care l-a omorât pe robotul din primul Terminator e un altul. Apoi, submersibil vine de la faptul că se află în apă.

Practic, de ce ai nevoie? De o sursă de apă - care poate fi un puț sau o fântână, de o pompă submersibilă, de niște instalații și de niște șanțuri. Se sapă șanțurile, se montează pompa și instalațiile și se dă drumul la apă. Apa va fi pompată din fântână prin furtunuri, fie subteran, împânzind pământul și ajungând la rădăcinile plantelor din el, irigație numită prin brazde, fie îl va uda de sus, asemenea unei ploi artificiale, sau dacă vreți vă puteți imagina un sistem de tip stropitoare automată și uniformă, ca în imaginea de mai sus, irigație numită prin aspersiune.

Cam asta-i tot, și e foarte simplu de înțeles. Desigur, există pompa submersibila debit mare, pompa submersibila debit mic sau mediu, apoi ele sunt de diverse tipuri, deci depinde la ce anume vreți s-o folosiți, vă puteți lua una mai scumpă sau mai ieftină, ca peste tot. Dar ideea de la bază este banală. Un sistem de împingere a apei. Am dat irigațiile ca exemplu, stațiile de epurare a apei folosesc însă și ele astfel de aparate, evident mult mai puternice, cu care asigură un flux constant de apă potabilă în robinetele noastre.

Orașul viitorului

În trecut, oamenii locuiau în peșteri. Mai apoi, și-au făcut colibe. Așezările omenești au început să se strângă în jurul târgurilor și a cetăților, care au dus la apariția vechilor orașe, asemănătoare cu cele de azi. Doar că locuințele erau mult mai primitive, din cârpici sau lemn, și înconjurate de spații verzi, căci pe atunci omul era mai aproape de natură.

De atunci am evoluat iar azi avem blocuri moderne, unele care „zgârie norii”, rezistente la șocuri seismice, din piatră sau oțel, în orașe cu străzi betonate, cu iluminat, cu linii de tramvai la sol și metrou subteran, cu o infrastructură foarte bine la punct. Dar în evoluția asta am pierdut ceva. Am ajuns să locuim îngrămădiți, cu blocuri asemenea cutiilor de chibrituri, aglomerate, fără să mai acordăm atenție spațialității sau designului. Și, ajunși la vârful progresului științific, unii dintre noi începem să privim spre trecut.


Este o concluzie personală dacă vreți, dar și un exercițiu de imaginație. Oare cum ar arăta blocul secolelor următoare? Sau casa? Eu cred că se va reveni la cultivarea unei vieți armonioase, sănătoase. Eu cred modelul casei cu grădină va prinde tot mai multă forță. Nu doar pentru că grădina ne oferă un minunat spațiu de relaxare, ci și pentru că în ea putem planta câteva legume, putem sădi câțiva pomi fructiferi, la umbra cărora să stăm în serile călduroase de vară.

Astăzi, acest lucru te-ar costa foarte mult. Bineînțeles, nu ar fi imposibil. Mai devreme scriam pe un alt blog despre un serviciu de intretinere gradini cluj oferit celor cu gust estetic și care dispun de astfel de grădini, probabil că dacă sunt profesioniști, pot transforma zona ta într-un mic paradis. Dar evident că 1) este greu să te afli într-un oraș mare, ca Cluj-Napoca, și să dispui de o locuință cu grădină și 2) presupun că serviciile nu sunt gratuite. Însă pentru cei care au o casă la țară, o pensiune, o cabană...

Pe de altă parte, majoritatea oamenilor continuă să își ducă traiul de pe azi pe mâine sau chiar să locuiască în chirie. Cum atunci ne-ar putea aduce viitorul imaginea idilică amintită de mine mai sus? În afară de faptul că am renunța cu toții la tehnologie și ne-am retrage undeva la țară, unde încă sunt case, grădini, păduri și iarbă verde, ceea ce nu cred, ar trebui rezolvate mai întâi câteva probleme stringente cu care se confruntă omenirea astăzi. Pe scurt, enumăr aici: transformarea deșerturilor în spații locuibile, crearea unor orașe subterane sau acvatice (cea mai mare parte a planetei este acoperită de ape), popularea altor planete.

Dar când mă gândesc la ce implică toate acestea, îmi dau seama că orașul viitorului... este totuși al unui viitor îndepărat.

Testarea vitezei la net

Acum aproape toată lumea are internet. Și deseori semnăm contracte în care ni se prezintă anumite cifre cu privire la banda de net de care dispunem, însă care sunt valorile reale? Cum se comportă în viața de zi cu zi conexiunea voastră la net? Aveți senzația că uneori așteptați o veșnicie până să vi se încarca site-ul pe care vreți să intrați, sau până să descărcați complet fișierul dorit? Vreți să vedeți dacă G4 pe care-l aveți la telefon este bun de ceva? Dacă da, poate n-ar strica să faceți un test de viteză.

speedtest

Există mai multe servere care se ocupă cu așa ceva dar de departe cel mai cunoscut și sigur (pentru că am văzut unele și infectate de diverși viruși sau hackeri) este speedtest.net. Intrați pe site, care vă va detecta automat ISP-ul (furnizori de net) și vă va sugera niște servere din anumite localități din țara dvs cu care să faceți testul. Alegeți unul dintre ele și vedeți rezultatele. După aceea, puteți alege altul.

Este natural să aveți viteze diferite pentru servere/orașe/rețele diferite. Luați-o ca etalon pe cea mai mare (ISP-urile nu vă garantează viteza de pe contract, decât dacă vă luați un abonament business). Dacă azi merge mai rău netul iar mâine își revine, atunci este ok. Dar dacă permanent vă merge rău, mult sub limitele pe care vi le-au spus ei... atunci puteți să le dați un telefon. Sau să căutați alți furnizori.

Rezultatele de pe speedtest pot fi trimise și altora (aveți un buton de copiere care vă salvează un link spre imaginea cu rezultatul pe care l-ați obținut) iar site-ul vă va spune și am cât de rapidă este conexiunea dvs comparativ cu media din rețeaua voastră (sau dacă e o conexiune rapidă, lentă etc comparativ cu alte țări). De notat că românii au printre cele mai mari viteze la net.

Sfaturi esentiale de PR pentru incepatori

Poate fi o adevarata provocare pentru incepatori sa castige atentia presei. Bugetele sunt mici, relatiile cu jurnalistii inca nu sunt bine stabilite, iar a explica cuiva un nou concept poate fi destul de dificil.Sa stabilesti o relatie buna cu presa, totusi, poate fi una dintre cele mai importante aspecte si ajutoare pentru companiile incepatoare care cauta sa isi creasca bazele de utilizatori, si ca rezultat, poate deveni o componenta importanta pentru succes. O firma de PR iti va da cele mai bune sfaturi in ceea ce priveste crearea unor conexiuni, cresterea notorietatii in cazul companiilor si organizatiilor aflate la inceput de drum.

public relation

Specialistii in relatii publice dezvolta, planifica, implementeaza si apoi fac o evaluare a strategiilor de comunicare, dar mai ales de informare a publicului cu ajutorul media. Aceste strategii de comunicare asigura intelegerea mesajelor companiei aflate la inceput de drum, de catre publicul tinta al acesteia.

De asemenea PR-istii creeaza o imagine favorabila a companiei, mai ales ca aceasta se afla la inceput, prezinta produsele si serviciile acesteia.

Inainte de a incerca iei startul, opreste-te si gandeste-te la ceea ce este mai important . Profesionistii in relatii publice te ajuta sa realizezi care sunt punctele forte ale companiei tale si ceea ce are aceasta mai bun in fata altor companii de profil; ei vor face in asa fel incat sa iesi in fata cu ceea ce este reprezentativ si deosebit.

Cel mai bine te poate ajuta o firma de PR sa-ti creezi un mesaj inovativ care sa prinda la public si sa il atraga spre compania pe care o detii, iar apoi tot agentiile de relatii publice, avand multe conexiuni si relatii cu media scrisa si online, te vor ajuta ca mesajele companiei tale sa ajunga cu o mai mare usurinta la publicul tinta.

Cum să-ți faci un magazin online simplu

Să zicem că ai o afacere, de exemplu imporți și comercializezi prosoape de calitate. Prosoape, halate, perdele, papuci de baie, lenjerie de pat sau de hotel, din bumbac, din materiale fine. Cu modele elegante, sau personalizate, ca cel care iese de la duș și se învelește cu un astfel de halat să se simtă bine și să-și facă partenerul să râdă. Apropo de asta:

prosop amuzant

Deci ți-ai deschis magazin, ai marfă bună, cum o vinzi? Poți angaja un agent care să-ți caute clienți. Sau poți bate pe la porțile hotelurilor. Vei mai avea și cumpărători locali. Dar hei! ai descoprit internetul. Și te gândești să-ți faci un magazin online. Așa vei avea piață de desfacere în toată țara. Însă problema e că magazinele online pe care le găsești pe net par foarte cumplicate. Utilizatorul care intră pe ele trebuie să se înscrie, să adauge produsele într-un coș de cumpărături, să trimită comanda, să-și valideze mailul... Cineva, la celălalt capăt, trebuie să preia și verifice această comandă.

În primul rând, un astfel de magazin online te costă foarte mult. În al doilea, vei avea nevoie de minim una-două persoane la departamentul vânzări pentru a procesa comenzile electronice. Va trebui să implementezi cumva un sistem informatic prin care să rulezi comenzile. Șamd. Iar pentru un business aflat la început, toate acestea pot fi descurajante și mult prea costisitoare.

Ei bine, faceți cunoștință cu Prosoape Hoteluri! Adică, cu un site pe care poți ajunge căutând de exemplu pres baie. Inițial nu mi-a captat interesul dar apoi am rămas surprins de simplitatea și frumusețea lui. Site-ul are o pagină principală cu un slider sus, trei pagini cu niște informații despre firmă, gama de produse etc, un număr de telefon și două adrese de contact. Atât. Simplitate la maxim. Designul este adaptiv, adică se vede bine de pe orice dispozitiv, incluzând telefoanele mobile.

Iată ce ușor e să-ți faci un magazin! Nu ai nevoie de chestii complicate, ci doar de lucrurile de bază. O prezență online. La fel cum un prosop nu are nevoie decât de un material bun și un model atractiv. Utilizatorul intră, vede produsele și dacă le dorește, te sună. Telefonul e mai sigur decât un mail de Yahoo. Halatul, preșul sau ce comandă i le poți trimite a doua zi, prin curier, cu plata ramburs. Și nu ai nevoie de un angajat suplimentar care să facă lucrurile ăstea, le poți face chiar tu.

Câți bani ai investit în magazinul tău online? Câteva sute de lei pentru acest design simplu dar de efect. Sau dacă știi HTML, se găsesc destule șabloane CSS gratuite pe care doar să le editezi. Un serviciu de hosting, care-i bagatelă. Și ceva bani ca să-ți promovezi magazinul, dar asta oricum trebuie s-o faci în orice situație, așa că o scoatem din calcul.

În concluzie, uneori afacerile de succes sunt asemeni lenjeriilor fine: simple, atrăgătoare și fără să necesite investiții mari.

Pași mici vs pași mari

Zilele acestea mi-am izolat apartamentul. A costat un sac de bani, că are suprafața mare. Dar mi-am făcut un calcul simplu: să zicem că economisesc un 20% pe lună (iarna) la căldură. Numai 20%. Până la pensie tot îmi scot investiția. :) După care rămân cu blocul izolat. Este o investiție, de viitor. Pe termen lung am de câștigat. Apropo, am constatat cu ocazia asta că izolația ține răcoare pe timp de vară, ceea ce iarăși e mișto.

pași

Trăim într-o lume în care suntem amăgiți de prețuri mici, cu care însă cumpărăm lucruri care expiră repede. După care le înlocuim. Cu alte lucruri de scurtă durată. În timp, dăm o grămadă de bani, pentru că nu suntem capabili să adunăm o sumă mai mărișoară la început. Ceva mai devreme am intrat pe un site și am văzut un scaun cu masaj. Mai țineți minte scaunul directoral de care vă ziceam parcă acum o săptămână? Mno, ăla-i mic copil. Ăsta-i cu afișaj electronic, cu programe de masaj, cu chestii, cu trestii. Best buy, 26% reducere. Undeva la 3700 de lei. O căruță de bani, nu?

Cei de pe site se obligă să vă facă o ofertă mai bună dacă găsiți în altă parte mai ieftin. Și vă asigură că n-o să găsiți. Suma este totuși imensă raportat la venitul mediu pe economie de la noi. Pe de altă parte, oferta nu se adresează celor care trăiesc de azi pe mâine. Dar să luăm cazul oamenilor cu bani. Un afacerist, un director va prefera uneori să meargă la un salon de masaj. De ce? Pentru că pur și simplu își permite. Și pentru că stresul, viața sedentară, munca de birou predispun organismul la tot felul de afecțiuni ale spatelui și coloanei. Alții vor urma ședințe de masaj terapeutic pentru că au nevoie, pentru că au avut diverse afecțiuni și medicul i-a trimis acolo astfel încât starea lor să se amelioreze.

Dar orice masaj costă. Și dacă te gândești în perspectivă, n-ar fi mai avantajos să dispui de propriul tău scaun care să te maseze, la orice oră din zi și din noapte, acasă la tine, fără să pună întrebări, pe deasupra gratuit? Dai mulți bani pe el când îl cumperi dar după aceea îl ai o viață. Sau mă rog, până se strică. În timp, îți amortizezi investiția, căci nu mai ai nevoie să mergi la maseori profesioniști. Și îl poți folosi zilnic, pentru o sănătate excelentă.

Un alt exemplu. Îți faci un împrumut la bancă ca să-ți mobilezi camera. Pentru că îți poți permite niște rate de 2-300 de lei pe lună. Dar în timp, plătești mult mai mult decât ai dat pe mobilă. N-ar fi fost mai bine să dispui de banii respectivi la început?

Din păcate, românul nu prea are bani. Dar poate nici educația folosirii corecte a lor și a economisirii.

Învață grafică singur

Nu-ți trebuie o perspicaticate de Sherlock Holmes pentru a-ți da seama că internetul și mai ales blogosfera, adică totalitatea blogurilor de la noi din țară, abundă la ora actuală în articole pe diverse domenii, scrise de oameni care n-au nicio competență în acele domenii. Dar ce mai contează competența, când avem site și putem scrie orice pe el, nu? Toți suntem dintr-o dată filozofi, jurnaliști, experți în orice domeniu.

În aceste condiții, îmi face plăcere să vă prezint o bloggeriță de la care avem de învățat. Se numește Sonia Spătariu și se ocupă, printre altele, cu grafica în Photoshop, din care și câștigă bani. Pentru cei care nu știu, Photoshop este probabil cel mai cunoscut program de grafică, devenit standard. Recent Sonia s-a decis să lanseze un tutorial de grafică la ea pe blog, care a ajuns acum la episodul 2. Tutorialul ne va învăța să lucrăm atât în Photoshop cât și în Gimp, o soluție alternativă gratuită.

grafică

La ce v-ar putea ajuta un astfel de tutorial? Păi, învățând grafică, veți fi capabili să creați imagini unice, speciale, chiar spectaculoase, pe care de exemplu să le folosiți pe site-urile proprii. Veți putea realiza caricaturi, trucaje sau veți putea adăuga efecte speciale unor poze. Iar dacă deveniți cu adevărat pricepuți, veți putea câștiga bani din asta.

Ce mi-aș dori eu să văd la Sonia în continuare? Un articol cu elemente foarte de bază, simple, pe care le putem face chiar și în alte programe: cum să luăm un screenshot, cum să redimensionăm (scalăm) o imagine, cum să selectăm doar o porțiune a ei (crop), cum să adăugăm un text, în ce format să salvăm imaginea rezultată (diferența dintre giff, bitmap, jpeg etc). Eventual, de ce nu, unde am putea să ne salvăm imaginile, fie temporar, fie definitiv (un serviciu bun de cloud, sunt atâtea). Iar în articolul următor, câteva lucruri despre transparență și straturi sau layere.

Îi doresc acestei inițiative viață lungă și vreau să-i transmit Soniei pe această cale că, deși e posibil să primească mai puține reacții decât la alte tipuri de articole - datorită aridității subiectului, un astfel de tutorial constituie aur curat pentru oricine intră din Google azi, mâine sau peste un an, căutând articole din care să poată învăța elemente de grafică. Eu unul o să-l urmăresc cu interes.

PS: Sonia mai este autoarea unui alt proiect inedit, intitulat Semn SPRE carte, despre care voi vorbi poate cu altă ocazie.

Camely (review de site)

În acest articol vom discuta despre... lucruri femeiești. Ce legătură au ele cu tehnologia? Păi au, că pentru a vinde rujuri, haine și cosmetice, trebuie să-ți faci un magazin. Iar magazin înseamnă în ziua de azi un site online. Care poate avea sau nu succes, în funcție și de anumiți factori ce țin de partea tehnică.

Ați auzit de portofele dama de la camely.ro? Dacă nu, iată că aveți acum ocazia. Site-ul mai comercializează bijuterii de diverse tipuri și poșete. Deci o primă observație, este destul de nișat. Ceea ce-l poate face de succes dacă se țin bine de treabă, pe principiul că ai șanse mai mari să-ți cumperi un calculator după pofta inimii de la un magazin care vinde calculatoare decât de la Flanco sau Altex.

camely.ro

N-o să mă bag în prezentarea detaliată a produselor. Pentru că chiar nu-i domeniul meu. Dar o să mă bag la modul cum sunt prezentate. Văd acolo de exemplu brățări, cercei și coliere care arată foarte frumos, dar nu am un element de comparație pentru a-mi da seama de dimensiunea lor. Ar fi fost excelent să-și fi angajat o tipă drept model, care să pozeze cu acele bijuterii, să vedem practic cum arată ele pe noi. Adică pe voi, fetele.  În lipsa modelului, o poză cu bijuteria lângă mâna unei femei ar fi de asemenea preferabilă, pentru a ne da seama exact cât de mare sau mică este ea. Bijuteria, nu mâna.

Site-ul nu este „responsive”, adică nu se adaptează la rezoluția browserului și nu beneficiază de o temă pentru mobile. Acesta este un mare dezavantaj, pentru că în ziua de azi foarte multă lume, în special tineri (care întâmplător constituie și grosul celor ce cumpără online) navighează pe net de pe tablete, telefoane sau alte dispozitive similare. A nu le oferi o versiune care să se vadă bine la rezoluția lor înseamnă a ignora o posibilă bază de cumpărători.

Dacă intrăm pe un produs, observăm că el are pagina lui, cu titlul acelui produs, ceea ce este bine d.p.d.v. SEO. Există de asemenea și butoane de social media, ceea ce iarăși este bine, deoarece femeile în special simt nevoia să le arate și prietenelor când au găsit ceva ce le face să fie cochete. Avem de asemenea produse similare, care să atragă și mai mult atenția potențialei cliente. Dar textul cu descrierea efectivă a produsului este jos de tot, poate ar fi mai bine să fie plasat imediat sub produs, iar fontul să fie mai mare, deci mai lizibil.

Una peste alta, un site cu plusuri și minusuri, destinat sexului slab. Culori atrăgătoare, la fel cum ele, reprezentantele acestui sex slab, își doresc să fie. O temă simplă și care se încarcă repede, un meniu ușor de urmărit dar există loc și de mai bine. La fel cum spunem și noi, bineînțeles, când cunoaștem o fată sau când îi facem un review în cap iubitei noastre.

De ce nu mai vedeți la statistici ce caută lumea care ajunge pe site-ul vostru

Era o vreme când găseai pe bloguri articole de genul ce a căutat lumea care a ajuns pe blogul meu. Sau ce caută cititorii, sau cititorii întreabă, noi le răspundem, sau căutări pe blogul meu. Ideea acestor articole era simplă. Bloggerul se uita în statistici (Google Analytics, WordPress, nu contează) și, printre altele, vedea pe ce căutări s-a intrat la el pe blog. Și de exemplu vedea că el a scris un articol despre cum și-a vopsit cazanul din baie iar Google îi trimite internauți care se întreabă dacă și de ce este bine să faci baie.

Vineri, 4 iulie

Era să scriu „ieri, 4 iulie”, dar deja e trecut de 0 noaptea așa că practic e duminică. Alaltăieri deci, 4 iulie, americanii și-au sărbătorit Ziua Independenței. Cu această ocazie a fost planificată o recepție la ambasada SUA din România, eveniment public la care au participat atât ziariști cât și, bineînțeles, invitați. Toate se anunțau bune și frumoase, până cam cu două ore înainte recepției propriu-zise, moment în care s-a pornit un vânt foarte puternic, care a cam răvășit mesele puse în aer liber. După vânt a urmat o ploaie torențială ce a forțat presa să se retragă în cortul alocat mass-mediei. O parte din echipamentele de filmare au fost afectate.

cort mare

Acest eveniment ar putea fi dat ca știre, referindu-ne la ziua independenței, dar și ca buletin meteo, referindu-ne la vremea din această vară capricioasă, cu atât mai mult cu cât la sfârșit, pe cer a apărut un curcubeu. :) Totuși, un alt element vreau să-l discut eu aici, și anume ideea de cort. Care se dovedește, iată, o idee foarte frumoasă, sau mai bine zis extrem de utilă în situații de acest gen. Adică dacă nu ar fi avut pregătite corturile, ar fi fost destul de nasol, cu atâta lume și presă, unde să-i bage înăuntru?

Cortul este unul din elementele pe care eu l-aș înscrie la capitolul ecologie. Cortul este față de locuință ca bicicleta față de mașină. Care fluidizează traficul pe șosele permițându-ți să ajungi uneori mult mai repede la destinație, cu un consum zero de benzină, fără să polueze atmosfera și oferindu-ți la pachet o modalitate de a-ți exersa mușchii, cu atât mai utilă cu cât viața modernă ne obligă adeseori la sedentarism. Peste toate acestea, costă incomparabil mai puțin decât o mașină.

La fel putem spune că este cortul în comparație cu o locuință. La un preț aproape infinit mai scăzut, este mobil, îți conferă avantajele statului în aer liber vara dar te protejează în același timp de intemperii. Practic, să zicem că ai un eveniment cu mulți invitați, de exemplu un picnic, un botez sau o nuntă. Și vrei să le ții în aer liber, că tot e frumos și cald afară. Cum te pregătești însă din timp, astfel încât să nu ai grija ploii? Păi este simplu, cumperi sau închiriezi niște corturi mari, care se pot monta aproape fulgerător. Și dacă vine furtuna, faci nunta la cort.

De exemplu, cum e cortul din imagine. Mișto, nu? :)

Am mașină, sunt bogat

Pe vremea lui Ceaușescu strângeai bani la CEC și după ce adunai vreo 70000 de lei, îți puteai lua o Dacia. Nu prea circulau alte mașini pe drumurile mândrei noastre patrii comuniste, afară de încă câteva mărci tot românești, cum ar fi Aro, Skoda și Trabant. Lucrurile au evoluat și Dacia a ajuns poate una dintre cele mai puțin folosite branduri, nici măcar Loganurile sau Dusterurile noi nu fac furori. Și sunt destul de scumpe și ele.

Pe de altă parte, în timp ce o mașină nouă costă un sac de bani, principiul cum că dacă ai una înseamnă că ai bani nu mai stă în picioare. Pentru că astăzi practic aproape oricine își poate permite un autovehicul oarecare, luat la mâna a doua. Zilele trecute de exemplu, un coleg de muncă a văzut într-o localitate din apropiere o Kia Sephia care arată bine, pe benzină, motor probabil de 1.5, vișinie, neruginită, neforjată, la 600 de euro. O scoți la 500. Proprietarul ei o vinde pentru că i-a adus cineva alta și nu poate ține două. Iar mașina e înmatriculată, are toate verificările la zi și nu necesită decât un eventual telescop nou la o roată din spate.

Kia Sephia

Deci cu 500 de euro îți iei azi o mașină. Adică cu un salariu pe 1-3 luni. De ocazie, găsești și mai ieftin. Iar dacă ai de-i schimbat ceva, e plin de magazine cu piese la mâna a doua. Nu-i greu să găsești nici măcar piese pentru service-urile auto, adică gen pistol pneumatic, lampa atelier auto, compresor, aparat de reglaj faruri, cu alte cuvinte dacă vrei să îți deschizi o firmă de reparații și mecanică, e relativ ușor să găsești instrumentele de care ai nevoie, chiar dacă ești pretențios și le vrei de calitate.

Și așa se ajunge într-o situație bizară, într-un fel de paradox: românul are bani de mașină dar nu are bani de benzină. Nu are bani de verificări auto, de asigurare, de ITP, pentru că taxele sunt mai scumpe decât mașina în sine. Pe bune, aduci o mașină de dincolo și te costă mai mult s-o înmatriculezi. Nu-i asta o situație absurdă? O să ne umplem de mașini care stau trase pe dreapta pentru că n-are lumea bani să circule cu ele. :)

Revenind însă la titlul articolului, viața nu-i chiar așa de grea cum ne place nouă de obicei să ne plângem zilnic. Nu-i dificil să-ți procuri o haină, un aragaz sau chiar un Golf, dacă nu ești foarte pretențios. Concepția cum că suntem săraci poate fi, într-o anumită măsură, și o auto-limitare psihologică.

Evoluția selectivă

Nu la Darwin mă voi referi în cele ce urmează, ci la tehnologie. Tehnologie care și ea se pare că urmează o traiectorie interesantă, în sensul că pe unele segmente evoluează iar pe altele bate pasul pe loc sau chiar dă înapoi. După cum o dictează conjunctura sau interesele... pieței de consum.

De exemplu, scriam în articolul precedent despre faptul că Samsung renunță la televizoarele cu plasmă, asta după ce undeva spre sfârșitul anului trecut (2013), Panasonic a făcut și el aceeași mișcare, deși era lider de piață pe acel segment. A rămas astfel doar LG care le mai produce. De ce s-au retras ceilalți competitori? Pentru că, deși cererea de plasme era constantă, comparativ cu cererea de LED-uri era mult mai mică. Ce rezultă de aici? Păi că se renunță la niște televizoare superioare tehnologic dar costisitoare, în favoarea unora inferioare dar mai ieftine. Ok, există speranțe și pe linia LED-urilor, și puteți căuta pe Google OLED, dar ideea de bază rămâne: se produce ce este profitabil, nu ce este neapărat mai avansat.

progres tehnologic

Iată că uneori cele două (profitabilitatea și progresul tehnologic) merg mână în mână. Este cel puțin cazul companiei Toyota, care a anunțat că va produce primul automobil cu hidrogen. Tatonări au mai existat și din partea unor concurenți, dar până acum doar la nivel de automobile prototip. De data asta, vom avea o mașină reală cu combustibil pe bază de hirdogen, care să elimine neajunsurile mașinilor electrice, ecologice dar mai slabe decât cele clasice, pe bază de benzină sau motorină.

Și totuși, n-am văzut pe nimeni să anunțe un sistem de alarmă mai performant, sau mai special. Adică vă dați seama: o mașină de ultimă oră, un apartament sofisticat, cu ultimele dotări: ele vor costa ceva. Și până când vor ajunge la un preț accesibil tuturor, societatea va continua să fie scindată în două. De o parte avem oameni bogați care conduc bolizi decapotabili, de cealaltă parte a șoselei îi privesc oamenii simpli, care-și duc viața de pe azi pe mâine.

Oare de ce nu se dezvoltă la fel de rapid și acele domenii în care munca omului ar putea fi preluată de roboți sau mașini? De exemplu, apropo de potențiale furturi: firma la care lucrez eu are angajați trei paznici pentru a-i asigura securitatea. Și nicio cameră de filmat. Există bineînțeles un sistem de alarmă, vechi, neschimbat de ani de zile, dar mă gândesc așa: nu ar fi mai rentabil să-ți montezi niște camere supraveghere exterior care să înlocuiască sau ajute într-o mare măsură factorul uman?

Argumentul că o mașină nu-și face la fel de bine treaba ca un om este fals. Dimpotrivă, iar ca dovadă aveți calculatoarele de buzunar: puteți să spuneți că vă pricepeți la adunări, scăderi și înmulțiri mai bine decât ele? O cameră de supravegheat, instalată și utilizată corect, alimentată continuu cu electricitate, va funcționa impecabil, în timp ce paznicul deseori va dormi. E adevărat că prezența umană poate să-i intimideze pe potențialii hoți, dar asta numai pentru că acest segment de supraveghere nu s-a dezvoltat chiar atât de mult comparativ cu restul nișelor tech.

Ceea ce ne aduce la observația din titlu: unele domenii avansează, altele mai puțin sau bat pasul pe loc. Din păcate, în cele din urmă se includ și acele domenii care ar putea cu adevărat face viața omului mai ușoară.

Samsung nu va mai produce televizoare cu plasmă

A început anul trecut, când Panasonic, principalul producător de televizoare cu plasmă, a anunțat că va renunța la ele. Motivul? Cereri insuficiente comparativ cu LED-urile, profituri mici. Asta a lăsat pe piață doi competitori, LG și Samsung. Iată că acum și Samsung se retrage din joc, din aceleași rațiuni.

London... condom

Londra, această capitală a unui fost imperiu, acest centru de cultură europeană! Oraș la care ploile din ultima vreme mă fac să mă gândesc tot mai des (pentru că, din ce-am auzit, în Anglia cerul e aproape tot timpul înnorat și ploios). N-am știut însă că numele ei poate fi asociat și cu... o marcă de prezervative. Da, ați citit bine: prezervative London, pe care le puteți cumpăra din sex-shopurile din întreaga țară. Ei bine, astăzi mi-am lărgit puțin vocabularul, spre ciuda dușmanilor mei!

reclamă durex sex

Dacă tot am aflat de acest termen, ar trebui să scriu o poveste erotică cu final neașteptat. Sau măcar cu final, că altfel n-are farmec, nu suntem masochiști, da? Totuși, nu-mi trece nimic prin minte. N-am în cap decât un singur neuron, care nu știu ce face, a trecut la un moment dat un altul în viteză pe lângă el și i-a spus: „Ce faci aici singur, măi prostule? Haide cu mine la petrecere, că toată lumea e jos, jos!” dar el nu s-a sinchisit, probabil îi place solitudinea sau ceva. Și deci cum nu-mi funcționează sinapsele la ora asta (lucru care vă asigur că n-are nicio legătură cu faptul că am intrat pe acel sex-shop), neputându-mi imagina povești de aburit cititorii de pe blog, adică voi, o să vă spun câteva coincidențe prin care am trecut mai devreme.

Prima, am citit pe un blog, nu-mi cereți numele că știți povestea cu neuronul, cum că autorul lui (al blogului în cauză) s-a reîntâlnit cu un fost prieten pe care nu-l văzuse de mult, mutat între timp de la Cairo la Londra. Și i-a povestit ăla că toți englezii, cu mic cu mare, sunt toată ziua în puburi, unde beau și apoi și-o trag pe rupte. Indiferent cu cine, cunoscut sau nu, frumos sau urât. Și, mai ales, fără să folosească prezervative sau anticoncepționale. De exemplu, o tipă cu care făcuse el sex s-a dus după în baie, unde și-a făcut un duș vaginal și apoi s-a dat cu fundul de podea, ca metodă de eliminare a spermei și totodată a riscului de a rămâne însărcinată.

A doua fază, îmi zicea o fată pe mess cum nepoțelul ei de nici 4 anișori, cu care probabil se afla la plimbare și colindat de magazine, i-a cerut să-i cumpere un prezervativ. Și ea i-a zis că n-are nevoie deocamdată de el, sau ceva de genul. Evident, băiețelul l-a confundat cu un balonaș. Sau era doar foarte intuitiv. Ca Bulișor, cu care există atâtea bancuri, că le-am pierdut șirul. Apropo, nu am întrebat-o cum  îl cheamă. Anyway, ghiciți în ce țară muncesc în perioada asta părinții acelui copil? Dacă ați zis Anglia, faceți-vă cadou un fursec din partea mea. Sau o jucărie erotică.

În loc de concluzie, aveți acum o metodă elegantă și subtilă de-a vă invita iubita la o partidă erotică fierbinte. Că metoda cu cura vișine (vi și ne...?) e deja fumată. O puteți întreba în schimb dacă i-ar plăcea o călătorie la Londra. Sau dacă ar vrea să învețe limba. Eventual să facă niște exerciții orale de pronunție a fonemelor mai dificile, ca să vă demonstreze ce știe...

Comentarii

ZeList

Arhivă