Probabil ați întâlnit și voi, ca toată lumea, persoane de confesiune penticostală sau similar, nu știu toate cultele lor dar noi îi numim, generic, pocăiți, persoane care v-au bătut la ușă și v-au înmânat diferite reviste pe teme spirituale (îmi vin în minte titluri ca Turnul de Veghere și Tinerii se întreabă) sau cărți (de exemplu, Biblia pentru cei mici). Oameni care, în felul lor, încercau să vă ajute, sau cel puțin asta credeau ei și asta le era intenția. Oameni care, alături de cărți, v-au invitat la câte o reuniune de-a lor.
Și tot probabil că le-ați răspuns nu, așa cum și eu am făcut-o, în repetate rânduri. Dar v-ați pus vreodată întrebarea cum arată o astfel de reuniune și ce presupune ea?
Eu nu am decât puține informații, pentru că nu am fost niciodată, dar ceea ce știu o să împărtășesc cu voi. Când eram în facultate, un coleg de grupă care nici el nu era pocăit, dar era curios din fire, atras de tot felul de doctrine spirituale (tatăl lui avusese ceva experiențe extrasenzoriale, cred că de dedublare) și decis să experimenteze, s-a dus la cel puțin o astfel de reuniune, și mi-a povestit și mie.
În primul rând, să notăm că reuniunile lor se numesc adunări și sunt echivalentul slujbelor noastre. Cred că și cele de duminică au loc după-masa, nu dimineața. Bisericile lor nu sunt atât de fastuoase (cel puțin pe dinafară, pe dinăuntru n-am văzut) și nu pun accent sau poate nici măcar nu iau în considerare icoanele.
Prietenul meu mi-a zis că o astfel de adunare implică multă muzică, pe care o cântă, dacă bine rețin, chiar și cei din sală. Unii dintre ei sunt invitați în față, pentru a-și povesti diverse întâmplări sau experiențe de factură spirituală pe care le-au avut. A reținut un dialog al unei astfel de persoane, care a spus că a primit de la Dumnezeu, printr-un fel de conjunctură specială, exact lucrul de care avea nevoie în acea perioadă.
Mi-am amintit de asta citind următorul pasaj din pagina cu imnurile harului de pe site-ul unei librării online:
Eu cam atât știu despre ei. Poate că ceea ce am relatat mai sus sunt lucruri ciuntite sau parțial adevărate și recunosc că nu am avut până azi curiozitatea de a afla mai multe, așa că mă găsesc acum, în timp ce scriu aceste rânduri, întrebându-mă câți dintre noi suntem deschiși la a afla mai multe din afara mătcii noastre, a sferei noastre de interese, nu neapărat de dragul de a adera la o altă doctrină, dar pur și simplu de a ne îmbogăți cultura generală, de dragul de a ști mai mult, de a înțelege mai bine alți oameni și alte obiceiuri, dacă nu de curiozitate?
Și nu, aceasta nu este o încercare de convertire la pocăism, deoarece eu nu am afinități cu ei. Ci un exemplu legat de faptul că există o mulțime de oameni pe lângă care trecem zi de zi și cu care ne-am obișnuit dar despre care nu știm, practic, mai nimic, și nici nu ne-a interesat vreodată să aflăm mai multe.
Și tot probabil că le-ați răspuns nu, așa cum și eu am făcut-o, în repetate rânduri. Dar v-ați pus vreodată întrebarea cum arată o astfel de reuniune și ce presupune ea?
Eu nu am decât puține informații, pentru că nu am fost niciodată, dar ceea ce știu o să împărtășesc cu voi. Când eram în facultate, un coleg de grupă care nici el nu era pocăit, dar era curios din fire, atras de tot felul de doctrine spirituale (tatăl lui avusese ceva experiențe extrasenzoriale, cred că de dedublare) și decis să experimenteze, s-a dus la cel puțin o astfel de reuniune, și mi-a povestit și mie.
În primul rând, să notăm că reuniunile lor se numesc adunări și sunt echivalentul slujbelor noastre. Cred că și cele de duminică au loc după-masa, nu dimineața. Bisericile lor nu sunt atât de fastuoase (cel puțin pe dinafară, pe dinăuntru n-am văzut) și nu pun accent sau poate nici măcar nu iau în considerare icoanele.
Prietenul meu mi-a zis că o astfel de adunare implică multă muzică, pe care o cântă, dacă bine rețin, chiar și cei din sală. Unii dintre ei sunt invitați în față, pentru a-și povesti diverse întâmplări sau experiențe de factură spirituală pe care le-au avut. A reținut un dialog al unei astfel de persoane, care a spus că a primit de la Dumnezeu, printr-un fel de conjunctură specială, exact lucrul de care avea nevoie în acea perioadă.
Mi-am amintit de asta citind următorul pasaj din pagina cu imnurile harului de pe site-ul unei librării online:
Iată ce mărturiseşte o soră din M. convertită în urma unui vis… În liniştea nopţii, am auzit cântând un superb cor, o cântare de-a pocăiţilor, cântau minunat erau parcă din altă lume, apoi cineva mi-a zis: Ridică-te şi caută în cartea de cântări la numărul 193. M-am trezit şi spre surprinderea şi bucuria mea la numărul indicat în această colecţie era exact cântarea ce abia au încheiat-o.
Eu cam atât știu despre ei. Poate că ceea ce am relatat mai sus sunt lucruri ciuntite sau parțial adevărate și recunosc că nu am avut până azi curiozitatea de a afla mai multe, așa că mă găsesc acum, în timp ce scriu aceste rânduri, întrebându-mă câți dintre noi suntem deschiși la a afla mai multe din afara mătcii noastre, a sferei noastre de interese, nu neapărat de dragul de a adera la o altă doctrină, dar pur și simplu de a ne îmbogăți cultura generală, de dragul de a ști mai mult, de a înțelege mai bine alți oameni și alte obiceiuri, dacă nu de curiozitate?
Și nu, aceasta nu este o încercare de convertire la pocăism, deoarece eu nu am afinități cu ei. Ci un exemplu legat de faptul că există o mulțime de oameni pe lângă care trecem zi de zi și cu care ne-am obișnuit dar despre care nu știm, practic, mai nimic, și nici nu ne-a interesat vreodată să aflăm mai multe.
0 comentarii
Pentru afișarea avatarului, utilizați un cont Google. Nu faceți reclamă: comentariile cu linkuri spre magazine online (inclusiv pe nick) vor fi marcate cu spam. Lucru pe care probabil nu-l doriți, dacă ne gândim că blogul de față e găzduit de Google.