Nu sunt un om care merge des la biserică. De fapt, mă duc destul de rar în ultimul timp. Nu merg nici pe la mănăstiri, nu sunt pupător de moaște și nu îmi comand cărți de la nicio editura crestina. Cu toate acestea, cred în Dumnezeu. Iată mai jos câteva lucruri care mie personal îmi confirmă existența acestuia:
Ochiul. Ochiul uman este unul dintre cele mai uimitoare organe, capabil să preia lumina din mediul înconjurător, să o focalizeze pe retină și să o transmită mai departe, prin nervii optici, sub formă de impuls nervos, către creier, care va recompune apoi imaginea exterioară. Vă mai aduceți aminte când ați ținut un binoclu în mână și a trebuit să rotiți o chestie, apropiind sau depărtând obiectivul, până când imaginea devenea clară, în funcție de distanța la care vă uitați? „Obiectivul” ochiului uman se numește cristalin și face aceste reglaje în mod automat.
Celula. Dacă ochiul este complex, ei bine, celula trebuie să fie mult mai simplă, nu-i așa? Cu toate acestea, celula umană este o adevărată fabrică în miniatură, capabilă să execute anumite programe, să se multiplice, adică să creeze și asambleze o altă celulă similară, să producă diverse substanțe sau să realizeze anumite sarcini specifice, foarte complexe. Mai mult, ea dispune de un fel de program pe care îl rulează, înregistrat în panglica interioară de ADN, program care poate fi modificat, atunci când este necesar, de anumiți agenți externi, astfel încât celula în cauză să realizeze alte sarcini. Dar nu orice agent poate penetra membrana celulei și „rescrie” programul acesteia, căci accesul înăuntru se face pe baza anumitor coduri, oarecum similare parolelor moderne. Și da, aceste lucruri sunt niște explicații parțiale, mult simplificate!
Viața. Strâns legat de paragraful anterior, cu celula, este argumentul vieții. În ultimele sute de ani, se poate spune pe bună dreptate că omul a realizat progrese tehnologice imense. Merge pe Lună, pe sub apă, scrie la calculator, imaginează scenarii pe care le proiectează apoi pe ecran, are electricitate sau aparate care îl ajută în mai toate domeniile vieții. Cu toate acestea, omul nu a reușit încă să producă o singură celulă vie din materie moartă. Omul nu a reușit să producă nici măcar cea mai rudimentară formă de viață.
Sentimentele. Poate cel mai frumos și puternic argument: faptul că iubim, suntem veseli, bucuroși, fericiți sau chiar triști și melancolici. Pentru că, oricât de mult ar încerca oamenii de știință să mă convingă că toate aceste stări sunt simple semnale electro-chimice trimise către creier, eu le intuiesc ca fiind expresii ale unei părți subtile din noi, pe care diversele religii și căi spirituale au numit-o suflet.
Ochiul. Ochiul uman este unul dintre cele mai uimitoare organe, capabil să preia lumina din mediul înconjurător, să o focalizeze pe retină și să o transmită mai departe, prin nervii optici, sub formă de impuls nervos, către creier, care va recompune apoi imaginea exterioară. Vă mai aduceți aminte când ați ținut un binoclu în mână și a trebuit să rotiți o chestie, apropiind sau depărtând obiectivul, până când imaginea devenea clară, în funcție de distanța la care vă uitați? „Obiectivul” ochiului uman se numește cristalin și face aceste reglaje în mod automat.
Celula. Dacă ochiul este complex, ei bine, celula trebuie să fie mult mai simplă, nu-i așa? Cu toate acestea, celula umană este o adevărată fabrică în miniatură, capabilă să execute anumite programe, să se multiplice, adică să creeze și asambleze o altă celulă similară, să producă diverse substanțe sau să realizeze anumite sarcini specifice, foarte complexe. Mai mult, ea dispune de un fel de program pe care îl rulează, înregistrat în panglica interioară de ADN, program care poate fi modificat, atunci când este necesar, de anumiți agenți externi, astfel încât celula în cauză să realizeze alte sarcini. Dar nu orice agent poate penetra membrana celulei și „rescrie” programul acesteia, căci accesul înăuntru se face pe baza anumitor coduri, oarecum similare parolelor moderne. Și da, aceste lucruri sunt niște explicații parțiale, mult simplificate!
Viața. Strâns legat de paragraful anterior, cu celula, este argumentul vieții. În ultimele sute de ani, se poate spune pe bună dreptate că omul a realizat progrese tehnologice imense. Merge pe Lună, pe sub apă, scrie la calculator, imaginează scenarii pe care le proiectează apoi pe ecran, are electricitate sau aparate care îl ajută în mai toate domeniile vieții. Cu toate acestea, omul nu a reușit încă să producă o singură celulă vie din materie moartă. Omul nu a reușit să producă nici măcar cea mai rudimentară formă de viață.
Sentimentele. Poate cel mai frumos și puternic argument: faptul că iubim, suntem veseli, bucuroși, fericiți sau chiar triști și melancolici. Pentru că, oricât de mult ar încerca oamenii de știință să mă convingă că toate aceste stări sunt simple semnale electro-chimice trimise către creier, eu le intuiesc ca fiind expresii ale unei părți subtile din noi, pe care diversele religii și căi spirituale au numit-o suflet.
0 comentarii
Pentru afișarea avatarului, utilizați un cont Google. Nu faceți reclamă: comentariile cu linkuri spre magazine online (inclusiv pe nick) vor fi marcate cu spam. Lucru pe care probabil nu-l doriți, dacă ne gândim că blogul de față e găzduit de Google.