Câte ceva despre homeopatie

Homeopatia este o ramură a medicinei alternative. Pentru cei care nu ştiu, medicina alternativă însumează metodele neortodoxe, adică neştiinţifice, de prevenire şi vindecare a diverselor boli. Aici intră medicina naturistă, ayurveda (medicina străveche indiană), acupunctura (cu origini în China), presopunctura şi altele. Homeopatia se ocupă cu stimularea capacităţii de vindecare a organismului, prin tratarea pacienţilor cu preparate foarte diluate, despre care se crede că sunt extrem de eficiente pe multiple planuri.

Principiul, din câte înţeleg eu, pentru că nu sunt un expert (deci luaţi opiniile pe care le exprim aici drept exact ceea ce sunt, adică opinii subiective), este că omul trebuie privit ca un întreg şi tratat ca atare. Cu alte cuvinte, în timp ce medicina clasică ne propune un tratament ce vizează exact organul afectat, homeopatia pleacă de la premiza că omul este un ansamblu complex, un tot unitar, iar o afecţiune a unui organ este de fapt doar simptomul vizibil al unui dezechilibru în funcţionarea întregului. Astfel, se încearcă vindecarea bolii la nivel de cauză, nu de efect, şi regenerarea fiinţei pe multiple planuri: vital, energetic, psihic şi chiar spiritual.

Unul din motivele pentru care consider că homeopaţii au dreptate se regăseşte în observarea faptului că în cadrul fiinţei umane lucrurile sunt interconectate. De exemplu, dacă avem un serviciu stresant, dacă şeful ţipă zilnic la noi etc, riscăm ca în timp să dezvoltăm anumite afecţiuni fizice. Invers, un corp bolnav ne afectează tonusul şi buna dispoziţie. Mens sana in corpore sano, străvechiul dicton roman ce probabil funcţionează în ambele sensuri (un corp sănătos duce la o minte sănătoasă dar şi invers), nu face decât să întărească premiza pe care homeopaţii îşi bazează întreaga lor activitate. Şi dacă aceştia se înşeală, adică în cel mai rău caz, în care homeopatia nu-i bună de nimic, rău tot n-are ce să ne facă, spre deosebire de medicina clasică alopată, ale cărei efecte secundare le cunoaştem cu toţii.

Din păcate, la ora actuală astfel de terapii sunt privite cu multă suspiciune de către populaţie şi uneori blamate de către medicii alopaţi. Desigur, poate că asta are ceva de-a face şi cu faptul că omul s-a îndepărat treptat de natură, devenind rigid, cu o minte îngustă, încrezător doar în tehnologie. Astăzi, dacă ai un cabinet de medicină alternativă, mai uşor ţi-l vei promova spunând că oferi tratamente naturiste pentru ficat ieftine, decât că încerci să abordezi procesul de vindecare într-o manieră holistică, în care pacientul încetează a mai fi văzut ca o simplă sumă aritmetică a părţilor sale componente.

Sper însă că, pe măsură ce va trece timpul, oamenii îşi vor schimba opinia despre astfel de terapii, apropiindu-se tot mai mult de ele.