Memoria RAM (Random Access Memory) este constituită de fapt din niște plăcuțe mici, la ora actuală cam de 1-2 GB, pe care le poți insera în anumite locașuri din placa de bază a unității PC. Fiecare calculator suportă un anumit număr de plăcuțe de memorie și o anumită cantitate maximă de RAM, iar tipul memoriei evoluează foarte rapid, cam la câțiva ani apare un format nou (de exemplu la Pentium 4 era DDR, apoi a apărut DDR2, astăzi avem DDR3) și nu poți pune memorie nouă la un PC vechi sau invers.
La ce folosește memoria RAM? Simplu spus, tot ce aveți voi pe calculator (muzică, filme, poze, jocuri, diverse fișiere) se află salvat fie pe discul dur (așa-zisul hard disk), fie (mai nou) pe un dispozitiv SSD, fie pe un suport extern (CD, DVD etc). Dar ele se află acolo am putea spune arhivate, inerte. Dacă doriți să vedeți o imagine sau un film, să rulați un joc etc, fișierele corespunzătoare trebuie mai întâi încărcate de pe disc (ssd etc) în memoria internă sau RAM. Abia după aceea ele devin active. De ce este necesară această încărcare a fișierelor în RAM? Pentru că memoria RAM are un mare avantaj față de toate celelalte memorii (disc dur, ssd etc): este foarte rapidă.
Dezavantajul memoriei RAM este că nu-i persistentă: dacă se întrerupe alimentarea ei cu curent electric, se resetează. De aceea, dacă lucrați la un fișier și nu-l salvați, iar programul în care procesați fișierul nu are o opțiune de autosalvare la un anumit interval de timp, în momentul în care să zicem experimentați o pană de curent sau opriți din greșeală calculatorul, pierdeți toate modificările făcute iar fișierul revine la forma în care era când ați început să lucrați la el (sau când l-ați salvat ultima dată). Pentru că acel fișier se afla în memoria RAM și nu era salvat pe disc.
Cantitatea totală de memorie RAM este mult mai mică decât spațiul de pe disc. Asta deoarece nu veți avea niciodată nevoie să rulați toate fișierele din calculator simultan. Dacă vreți, discul este asemenea unui dulap pentru haine în timp ce RAM-ul reprezintă ceea ce purtați la un moment dat pe voi. Totuși, când memoria RAM este mică iar noi deschidem multe programe, de exemplu ascultăm muzică, inscripționăm un film, deschidem mai multe pagini în browser etc, este posibil ca fișierele care se încarcă să depășească spațiul disponibil în RAM. În acest caz sistemul de operare va folosi o așa-numită pagină cache, practic un spațiu de pe disc, pe post de memorie RAM suplimentară. Asta va preveni căderea sistemului dar va face ca programele să ruleze foarte încet și noi să vedem cum ledul roșu de la hard disk se tot aprinde (să ne amintim că discul este mult mai lent decât RAM-ul).
Cu cât aveți mai multă memorie RAM, cu atât puteți rula mai multe lucruri simultan fără ca sistemul să încetinească. Iar dacă avem în vedere că antivirusul consumă memorie, browserul consumă memorie, Windowsul consumă memorie doar pentru a fi pornit etc, puteți deduce că e bine să aveți cât mai mult RAM.
La ce folosește memoria RAM? Simplu spus, tot ce aveți voi pe calculator (muzică, filme, poze, jocuri, diverse fișiere) se află salvat fie pe discul dur (așa-zisul hard disk), fie (mai nou) pe un dispozitiv SSD, fie pe un suport extern (CD, DVD etc). Dar ele se află acolo am putea spune arhivate, inerte. Dacă doriți să vedeți o imagine sau un film, să rulați un joc etc, fișierele corespunzătoare trebuie mai întâi încărcate de pe disc (ssd etc) în memoria internă sau RAM. Abia după aceea ele devin active. De ce este necesară această încărcare a fișierelor în RAM? Pentru că memoria RAM are un mare avantaj față de toate celelalte memorii (disc dur, ssd etc): este foarte rapidă.
Dezavantajul memoriei RAM este că nu-i persistentă: dacă se întrerupe alimentarea ei cu curent electric, se resetează. De aceea, dacă lucrați la un fișier și nu-l salvați, iar programul în care procesați fișierul nu are o opțiune de autosalvare la un anumit interval de timp, în momentul în care să zicem experimentați o pană de curent sau opriți din greșeală calculatorul, pierdeți toate modificările făcute iar fișierul revine la forma în care era când ați început să lucrați la el (sau când l-ați salvat ultima dată). Pentru că acel fișier se afla în memoria RAM și nu era salvat pe disc.
Cantitatea totală de memorie RAM este mult mai mică decât spațiul de pe disc. Asta deoarece nu veți avea niciodată nevoie să rulați toate fișierele din calculator simultan. Dacă vreți, discul este asemenea unui dulap pentru haine în timp ce RAM-ul reprezintă ceea ce purtați la un moment dat pe voi. Totuși, când memoria RAM este mică iar noi deschidem multe programe, de exemplu ascultăm muzică, inscripționăm un film, deschidem mai multe pagini în browser etc, este posibil ca fișierele care se încarcă să depășească spațiul disponibil în RAM. În acest caz sistemul de operare va folosi o așa-numită pagină cache, practic un spațiu de pe disc, pe post de memorie RAM suplimentară. Asta va preveni căderea sistemului dar va face ca programele să ruleze foarte încet și noi să vedem cum ledul roșu de la hard disk se tot aprinde (să ne amintim că discul este mult mai lent decât RAM-ul).
Cu cât aveți mai multă memorie RAM, cu atât puteți rula mai multe lucruri simultan fără ca sistemul să încetinească. Iar dacă avem în vedere că antivirusul consumă memorie, browserul consumă memorie, Windowsul consumă memorie doar pentru a fi pornit etc, puteți deduce că e bine să aveți cât mai mult RAM.
0 comentarii
Pentru afișarea avatarului, utilizați un cont Google. Nu faceți reclamă: comentariile cu linkuri spre magazine online (inclusiv pe nick) vor fi marcate cu spam. Lucru pe care probabil nu-l doriți, dacă ne gândim că blogul de față e găzduit de Google.