La începuturile internetului, browserul care domina spațiul virtual se numea Netscape Navigator. În 1996, aproape 80% dintre internauți utilizau acest browser pentru a intra pe net. Odată însă cu apariția lui Internet Explorer, produs de Microsoft și livrat gratuit cu sistemul de operare Windows, Netscape a intrat în declin, ajungând ca în 2002 să nu mai fie aproape deloc folosit. El a fost achiziționat de AOL, care l-a pus pe butuci în 2008. Ultima versiune (9.0) încă poate mai fi descărcată de nostalgici.
Dacă pe atunci existau doi rivali mari și tari (Netscape Navigator și Internet Explorer), astăzi avem nu mai puțin de patru pretendenți la titlul de cel mai popular browser: Internet Explorer (în continuare un competitor puternic, Microsoft producând cel mai utilizat sistem de operare din lume, Windows), Mozilla Firefox (născut din cenușa lui Netscape), Safari (produs de un alt nume sonor al tehnologiei actuale, Apple) și browserul celor de la Google, Chrome, care a ajuns la ora actuală să le devanseze pe celelalte. Toate aceste browsere sunt gratuite și rulează pe anumite motoare sau tehnologii care sunt la liber, adică oricine le poate folosi pentru a-și crea propriul browser. Asta a dus la apariția a nenumărate browsere secundare sau puțin cunoscute, unele diferite ca aspect (dar bazate pe același nucleu) iar altele aproape clone ale produselor originale. De exemplu, pentru Chrome există cel puțin șase alternative aproape identice ca aspect și funcționalitate. În paralel însă cu toată această puzderie de browsere, a apărut un altul, care nu folosea tehnologiile lor ci era dezvoltat „in house” de la zero. Acest browser se numea Opera.
Opera nu a fost tributar niciunui alt browser, având propriul lui motor web, denumit Presto. Acesta a adus niște inovații în domeniu, ca și niște optimizări, având la un moment dat cel mai rapid interpretor de JavaScript din lume. În cuvinte simple, Opera a fost un borser original și inovativ, probabil mai sigur (greu de spart sau virusat) decât celelalte browsere, cu o serie de facilități în plus. De exemplu, în cazul în care aveați o conexiune foarte lentă la net, Opera activa automat modul Turbo, în care descărca octeții (datele, textul, imaginile etc) de pe site-ul vizitat de dvs pe serverele lor (ei având o conexiune foarte bună acest lucru se realiza rapid), le comprima (oarecum asemănător cu ce face rar-ul sau zip-ul) și apoi le trimitea comprimate către PC-ul dvs, rezultatul fiind că pagina vizitată se încărca destul de repede chiar și când netul vă mergea mai rău. Tot Opera avea încorporat un client de BitTorrent, un client de IRC și un client de mail, lucruri pe care le puteați face fără a instala softuri adiționale. Un alt atu este legat de gestionarea paginilor de logare. Probabil ați observat că dacă vă logați cu Chrome pe Google, Yahoo sau mai nou Facebook, nu sunteți întrebat dacă doriți ca Chrome să vă rețină parola. Unele pagini pur și simplu nu sunt detectate de browsere ca fiind pagini de login și astfel, dacă nu există căsuța cu „ține-mă minte”, trebuie să scrieți din nou și din nou userul și parola când intrați acolo. Ei bine, dintre toate browserele încercate de mine până acum, Opera e singurul care mi-a oferit la fiecare logare șansa de a-mi salva parola, indiferent de site-ul pe care intram sau de modul cum arăta acea pagină, bătându-l la acest capitol și pe Firefox.
Din păcate, este foarte greu să concurezi împotriva giganților internetului și a tehnologiei moderne, să reușești de unul singur să ții pasul cu ei. Opera a trecut aproape nebăgat în seamă de-a lungul timpului, nerevendicându-și mai mult de 3-4% din procentul de internauți pe segmentul de desktop. Faptul că, în aceste condiții, a reușit să se claseze pe un onorabil loc 3 la popularitate în ce privește domeniul mobil (foarte multă lume îl folosește pe telefoane, care de regulă rulează un sistem de operare bazat pe linux) este cu atât mai semnificativ. Opera a renunțat la a mai purta o luptă în care nu avea sorți de izbândă și astfel versiunea 12 e ultima care mai e bazată pe Presto. Începând cu anul acesta, noua Operă rulează pe nucleul Blink folosit de Chrome, care este actualmente cel mai rapid. Și astfel ia sfârșit încă o încercare de a „rupe ritmul”. Experiența utilizatorilor va avea probabil de câștigat dar originalitatea softurilor nu.
Adio, Presto!
Dacă pe atunci existau doi rivali mari și tari (Netscape Navigator și Internet Explorer), astăzi avem nu mai puțin de patru pretendenți la titlul de cel mai popular browser: Internet Explorer (în continuare un competitor puternic, Microsoft producând cel mai utilizat sistem de operare din lume, Windows), Mozilla Firefox (născut din cenușa lui Netscape), Safari (produs de un alt nume sonor al tehnologiei actuale, Apple) și browserul celor de la Google, Chrome, care a ajuns la ora actuală să le devanseze pe celelalte. Toate aceste browsere sunt gratuite și rulează pe anumite motoare sau tehnologii care sunt la liber, adică oricine le poate folosi pentru a-și crea propriul browser. Asta a dus la apariția a nenumărate browsere secundare sau puțin cunoscute, unele diferite ca aspect (dar bazate pe același nucleu) iar altele aproape clone ale produselor originale. De exemplu, pentru Chrome există cel puțin șase alternative aproape identice ca aspect și funcționalitate. În paralel însă cu toată această puzderie de browsere, a apărut un altul, care nu folosea tehnologiile lor ci era dezvoltat „in house” de la zero. Acest browser se numea Opera.
Opera nu a fost tributar niciunui alt browser, având propriul lui motor web, denumit Presto. Acesta a adus niște inovații în domeniu, ca și niște optimizări, având la un moment dat cel mai rapid interpretor de JavaScript din lume. În cuvinte simple, Opera a fost un borser original și inovativ, probabil mai sigur (greu de spart sau virusat) decât celelalte browsere, cu o serie de facilități în plus. De exemplu, în cazul în care aveați o conexiune foarte lentă la net, Opera activa automat modul Turbo, în care descărca octeții (datele, textul, imaginile etc) de pe site-ul vizitat de dvs pe serverele lor (ei având o conexiune foarte bună acest lucru se realiza rapid), le comprima (oarecum asemănător cu ce face rar-ul sau zip-ul) și apoi le trimitea comprimate către PC-ul dvs, rezultatul fiind că pagina vizitată se încărca destul de repede chiar și când netul vă mergea mai rău. Tot Opera avea încorporat un client de BitTorrent, un client de IRC și un client de mail, lucruri pe care le puteați face fără a instala softuri adiționale. Un alt atu este legat de gestionarea paginilor de logare. Probabil ați observat că dacă vă logați cu Chrome pe Google, Yahoo sau mai nou Facebook, nu sunteți întrebat dacă doriți ca Chrome să vă rețină parola. Unele pagini pur și simplu nu sunt detectate de browsere ca fiind pagini de login și astfel, dacă nu există căsuța cu „ține-mă minte”, trebuie să scrieți din nou și din nou userul și parola când intrați acolo. Ei bine, dintre toate browserele încercate de mine până acum, Opera e singurul care mi-a oferit la fiecare logare șansa de a-mi salva parola, indiferent de site-ul pe care intram sau de modul cum arăta acea pagină, bătându-l la acest capitol și pe Firefox.
Din păcate, este foarte greu să concurezi împotriva giganților internetului și a tehnologiei moderne, să reușești de unul singur să ții pasul cu ei. Opera a trecut aproape nebăgat în seamă de-a lungul timpului, nerevendicându-și mai mult de 3-4% din procentul de internauți pe segmentul de desktop. Faptul că, în aceste condiții, a reușit să se claseze pe un onorabil loc 3 la popularitate în ce privește domeniul mobil (foarte multă lume îl folosește pe telefoane, care de regulă rulează un sistem de operare bazat pe linux) este cu atât mai semnificativ. Opera a renunțat la a mai purta o luptă în care nu avea sorți de izbândă și astfel versiunea 12 e ultima care mai e bazată pe Presto. Începând cu anul acesta, noua Operă rulează pe nucleul Blink folosit de Chrome, care este actualmente cel mai rapid. Și astfel ia sfârșit încă o încercare de a „rupe ritmul”. Experiența utilizatorilor va avea probabil de câștigat dar originalitatea softurilor nu.
Adio, Presto!
0 comentarii
Pentru afișarea avatarului, utilizați un cont Google. Nu faceți reclamă: comentariile cu linkuri spre magazine online (inclusiv pe nick) vor fi marcate cu spam. Lucru pe care probabil nu-l doriți, dacă ne gândim că blogul de față e găzduit de Google.