Ca să îți spun câți bani ai dat la stomatolog. Pentru că în lipsa unei igiene adecvate - pe care adeseori o neglijăm, la ce mâncăm azi, ajungem cu toții mai devreme sau mai târziu ori fără dinți, ori cu un buzunar ceva mai ușor dar un zâmbet la fel de larg ca în copilărie.
Dentiștii întotdeauna m-au făcut să-mi treacă frisoane pe șira spinării. Adică nu întotdeauna, să nu exagerez: în ultimii ani nu îmi mai este frică să merg la ei. Când eram copil însă, da. Primul contact cu ceea ce înseamnă dantura, igiena și chiar educația cavității bucale s-a produs cam prin clasa I dacă bine rețin, unde erau niște doamne voluminoase, bănuiesc că asistente sau ceva, care se ocupau de dicția noastră. Da, chiar așa.
Mai exact, copii ce aveau probleme de pronunție la anumite litere (cum ar fi „r”, au em avut la „ț”) erau dați pe mâna lor. Și ele ne băgau în gură tot felul de spatule și prostii, punându-ne să zicem a, i, r etc. Cum să vă zic, nașpa. Pronunția corectă a lui Ț a venit cu timpul. Memoria acelor ore chinuitoare nu s-a șters nici acum.
Dacă vrei să nu-ți fie rică de medici, trebuie să mergi la ei de la primele semne că ai probleme. Atunci, șansele sunt că nu vor apărea complicații, că nu te va durea deloc etc. Mai ales la dinți, plombarea unei carii minore nu doare nici măcar în lipsa anestezicului (pe bune). Dar dacă o lași să se adâncească, sigur că atunci când te prezinți, medicul are mai mult de lucru iar tu mai mult de suferit sau așteptat. Și plătit, evident.
Era un film - Armageddon - în care este o fază: la un moment dat, pe o stație spațială rusească, se întâlnesc niște cosmonauți americani cu unul rus. Și se defectează ceva de la bordul navei, rusul se uită, ăștia vor să-l ajute, rusul le zice să nu se bage că nu-s familiarizați cu tehnologia, dar apoi cineva spune: piese americane, piese sovietice, toate-s fabricate în Taiwan. :) Azi am putea adăuga China, Malaezia și Indonezia pe listă. În schimb, într-un cabinet stomatologic nu găsești chinezării. Mi-a spus un medic că materialele pe care le folosesc sunt toate făcute în Germania. Noi nu producem așa ceva.
Cu toate sunt de acord, mai puțin un lucru: albirea dinților. Sigur, înțeleg că se practică (deoarece lumea îi vrea albi) și că, prin urmare, toate clinicile specializate oferă un astfel de tratament. Albire dentară arad, albire dentara targoviste, doar căutați pe Google și o să găsiți numeroase oferte. Dar adevărul este că dintele are o culoare oarecum fildeșie. Aia e culoarea lui naturală. Nu alb strălucitor.
Și da, mai este un lucru pe care nu-l înțeleg. Adică nu că nu sunt de acord cu el, ci pur și simplu nu am purtat niciodată aparate dentare, cele care arată ca niște sârme în jurul danturii. Le văd la unii și la alții, cred că au rol de corectare, dar eu n-am folosit niciodată.
Voi cum stați cu vizita periodică la dentist?
Dentiștii întotdeauna m-au făcut să-mi treacă frisoane pe șira spinării. Adică nu întotdeauna, să nu exagerez: în ultimii ani nu îmi mai este frică să merg la ei. Când eram copil însă, da. Primul contact cu ceea ce înseamnă dantura, igiena și chiar educația cavității bucale s-a produs cam prin clasa I dacă bine rețin, unde erau niște doamne voluminoase, bănuiesc că asistente sau ceva, care se ocupau de dicția noastră. Da, chiar așa.
Mai exact, copii ce aveau probleme de pronunție la anumite litere (cum ar fi „r”, au em avut la „ț”) erau dați pe mâna lor. Și ele ne băgau în gură tot felul de spatule și prostii, punându-ne să zicem a, i, r etc. Cum să vă zic, nașpa. Pronunția corectă a lui Ț a venit cu timpul. Memoria acelor ore chinuitoare nu s-a șters nici acum.
Dacă vrei să nu-ți fie rică de medici, trebuie să mergi la ei de la primele semne că ai probleme. Atunci, șansele sunt că nu vor apărea complicații, că nu te va durea deloc etc. Mai ales la dinți, plombarea unei carii minore nu doare nici măcar în lipsa anestezicului (pe bune). Dar dacă o lași să se adâncească, sigur că atunci când te prezinți, medicul are mai mult de lucru iar tu mai mult de suferit sau așteptat. Și plătit, evident.
Era un film - Armageddon - în care este o fază: la un moment dat, pe o stație spațială rusească, se întâlnesc niște cosmonauți americani cu unul rus. Și se defectează ceva de la bordul navei, rusul se uită, ăștia vor să-l ajute, rusul le zice să nu se bage că nu-s familiarizați cu tehnologia, dar apoi cineva spune: piese americane, piese sovietice, toate-s fabricate în Taiwan. :) Azi am putea adăuga China, Malaezia și Indonezia pe listă. În schimb, într-un cabinet stomatologic nu găsești chinezării. Mi-a spus un medic că materialele pe care le folosesc sunt toate făcute în Germania. Noi nu producem așa ceva.
Cu toate sunt de acord, mai puțin un lucru: albirea dinților. Sigur, înțeleg că se practică (deoarece lumea îi vrea albi) și că, prin urmare, toate clinicile specializate oferă un astfel de tratament. Albire dentară arad, albire dentara targoviste, doar căutați pe Google și o să găsiți numeroase oferte. Dar adevărul este că dintele are o culoare oarecum fildeșie. Aia e culoarea lui naturală. Nu alb strălucitor.
Și da, mai este un lucru pe care nu-l înțeleg. Adică nu că nu sunt de acord cu el, ci pur și simplu nu am purtat niciodată aparate dentare, cele care arată ca niște sârme în jurul danturii. Le văd la unii și la alții, cred că au rol de corectare, dar eu n-am folosit niciodată.
Voi cum stați cu vizita periodică la dentist?
0 comentarii
Pentru afișarea avatarului, utilizați un cont Google. Nu faceți reclamă: comentariile cu linkuri spre magazine online (inclusiv pe nick) vor fi marcate cu spam. Lucru pe care probabil nu-l doriți, dacă ne gândim că blogul de față e găzduit de Google.