Halkidiki sau triumful frumuseții

În articolul Toate drumurile duc la Atena făceam o incursiune în obiectivele turistice grecești, pentru cei care sunt tentați să facă o vizită în capitala elenă. Și nu numai capitala, căci am menționat pe final Biblioteca din Alexandria. Și de ce nu am merge? În fond, Grecia este aproape de noi, și nu foarte scumpă din câte pot să-mi dau seama. Am scris în acea postare câteva cuvinte despre rolul Greciei Antice în lume și felul în care ne-a creionat propria cultură, civilizație și educație. Și m-am referit la obiective turistice în special din acest punct de vedere: al reminiscențelor artei și culturii vechilor greci.

Halkidiki

Dar nu doar iubitorii de artă și științe umaniste au motive să viziteze această țară. Căci Grecia dispune și de orașe de o frumusețe aparte. Una din variantele pentru care puteți opta, menită să vă încânte de data asta nu creierul ci simțurile, este aceea a unui sejur Halkidiki. Situată la 100 km de binecunoscutul oraș Salonic, peninsula Halkidiki este una dintre cele mai frecventate destinații turistice elene, și nu doar de către români. De ce? Pentru că are trei brațe ale căror plaje sunt de o frumusețe mirifică. În plus, tarifele pe care le practică grecii, se spune, sunt prietenoase. Așadar, hoteluri și pensiuni care pot răspunde celor mai exigente pretenții, condiții de cazare excelente, peisaje minunate și totul la prețuri decente.

Cum puteți ajunge acolo? Cu avionul, până în Salonic, de unde puteți lua orice mijloc de transport. Fiind la distanță mică de peninsulă, veți găsi numeroase autobuze și autocare. Din ce am citit, tariful pentru ele variază între 4,5 euro și 20 euro. Pentru cei care doresc să ajungă mai repede și să aibă un confort sporit, se poate folosi varianta taxiului, care vă costă circa 100 euro.

mănăstiri pe muntele athos

Peninsula Halkidiki are o suprafață de nu mai puțin de 520 km. Pe această suprafață se întând plaje splendide și peisaje superbe, pe care probabil le veți dori imortalizate în zeci și sute de poze. Locuri în care veți dori să faceți popasuri de neuitat. Tocmai de aceea, dacă nu mergeți cu mașina personală, pentru a evita costurile mari ale taxiurilor și a nu depinde de orarul mijloacelor de transport în comun, puteți să vă închiriați o mașină. Pe care s-o folosiți pe toată durata sejurului.

Halkidiki este compusă din trei brațe: Kassandra, Sithonia și Muntele Athos. Primele două sunt cele care conțin plajele propriu-zise, în timp ce multele Athos este celebru pentru mănăstirile de tip cetate sau fortificație de acolo. Și pentru că l-a vizitat Gigi Becali, bineînțeles. Așa că puteți merge acolo în pelerinaj. În timp ce iubitorii vieții nocturne pot vizita stațiunile Fourka, Kalithea, Silviri și Poseidi, de pe primele două brațe. Așadar, de toate pentru toți.

Halkidiki

O altă destinație atractivă din zonă o constituie satul Afytos, aflat pe brațul Kassandra. Ocolit parcă de civilizația modernă datorită plajelor mici și stâncoase, Afytos și-a păstrat o parte din farmecul vechilor așezări elene. Și vă așteaptă cu casele lui din piatră, de o arhitectură desăvârșită, ascunse printre grădini de măslini și flori multicolore ce înmiresmează aerul în nuanțe dulci și rafinate.

Problema cu laptopurile

Laptopurile sunt o mare chestie. Comparativ cu calculatoarele clasice de tip desktop, ele sunt mai mici, silențioase și portabile. Cât de comod este să-ți iei o geanta laptop în mână și să-l porți după tine oriunde, fără prea mari inconveniențe? Pentru omul de afaceri sau nevoit să călătorească mult, laptopul este un life saver. Apărute pe piață relativ recent, au câștigat tot mai mult teren iar astăzi au depășit, cred, în vânzări desktopurile. Ceea ce înseamnă că majoritatea oamenilor s-au îndrăgostit de ele.

laptop vs desktop

Cum ziceam, laptopurile sunt o mare realizare. Dar nu și pentru mine. Mie nu-mi plac. De fapt, îmi displac profund. Dacă aș putea, le-aș lua pe toate și le-aș îngropa undeva în pădure, să dispară. Motivele pentru care prefer desktopurile sunt flexibilitatea și puterea. Puterea, pentru că într-o carcasă chiar și middle tower poți pune ce placa video vrei tu, ultimul monstru, la fel ce cooler vrei tu, ca să nu mai vorbesc de placa și sistemul audio. Apoi, monitorul va fi mai mare, ori eu mă uit des la filme. Sigur, poți atașa un monitor și un sistem 5+1 și la laptop, dar atunci își cam pierde mobilitatea, nu-i așa?

Dar chestia principală care mă sâcâie este că laptopurile sunt mai greu de întreținut și reparat. Vrei să instalezi un Windows pe ele? Pe un desktop, bagi CD-ul cu kit-ul de Windows și-l instalezi. După care găsești drivere pentru orice. Pe un laptop, trebuie să cauți driverele pentru placa grafică, sunet etc pe site-ul oficial al firmei în cauză, după modelul lui. Și firma nu suportă decât anumite versiuni de Windows. L-ai luat acum câțiva ani? Nu merge decât Vista pe el. L-ai luat azi? Poți pune Windows 7 sau 8, dar cine știe dacă va mai fi compatibil cu Windows 10? Și dacă nu merge, nu merge. Nu ai sunet, nu se vede bine, nasol.

Uneori sunt apelat de diverși cunoscuți să le repar sau instalez cutare chestie pe calculator. Iar pe cei cu laptopuri, am început să-i mai refuz. Și cred că de acum înainte o să-i refuz pe toți. Că nu merită timpul meu. Dacă vor să și-l repare, n-au decât să caute un service laptop și să-l ducă acolo. Adică la niște oameni care cu asta se ocupă. Iar dacă nu au în oraș o asemenea firmă, să-l ducă la cel mai apropiat magazin de Pc-uri. Și basta.

PS: Am menționat că și piesele pentru ele se găsesc mai greu?

Schimbări la orizont

Probabil ați observat că în ultima vreme am postat mai puțin. Don't worry, a fost o chestie temporară. De ce? Așa cum vă anunțam într-un articol precedent, o să restructurez acest blog. Pe viitor, Geek nu va trata articolele din domeniul tech - IT - internet cu prioritate, așa cum a făcut-o până acum, ci va deveni un blog cu articole interesante din toate domeniile.

blog

Azi, duminică, am muncit aproape toată ziua la noul design. E practic gata, mai trebuie instalată temă și actualizate widgeturile, dar nu mai am chef la ora asta, fiind aproape noapte și aproape luni. Mă gândesc să mă uit la un serial, și să închei apoteotic mâine. O să urmeze niște update-uri așa că vorba lui Tucă, țineți aproape.

Și o săptămână faină tuturor!

O poveste despre câini, pisici și alte animale

Se spune că cel mai bun prieten al omului este câinele. Îmi aduc aminte vag de o poveste veche, pe care am învățat-o în clasa I sau clasa a II-a, cred. Era vorba despre un vânător care locuia izolat de civilizație, undeva într-o zonă de munte. Avea un câine de vânătoare, pe care îl lua cu el ori de câte ori ieșea din casă. Era cel mai bun prieten al lui. Într-o dimineață, câinele a început să se comporte ciudat. A început să latre de nebun. Vânătorul a ieșit afară să vadă ce este, dar afară nu era nimeni. Câinele a început să latre și mai tare, și să-l prindă de hainele de pe el, aproape să-l sfâșie. Vânătorul și-a luat pușca din cui și a ieșit afară. Aproape că i-a curs o lacrimă când a pus pușca la ochi. Dar nu putea să țină un câine turbat. Însă, chiar înainte să apese pe trăgaci, pământul a început să se claitine. Era un cutremur. Casa lui s-a prăbușit. Și dacă ar fi rămas înăuntru, ar fi murit sub bucățile de moloz și lemn căzute peste el.

cățel

Abilitatea animalelor de-a prevesti cutremure sau calamnități este legendară. Pisicile se bucură și ele de diverse reputații (cum ar fi că sunt hoațe! :D). Se spune că sunt capabile să simtă o zonă dureroasă sau cu o anumită afecțiune și să ajute la vindecarea ei. Cineva spunea pe Facebook că a pățit o chestie la un picior, și când a ajuns acasă și s-a pus în pat, pisica lui s-a așezat exact pe zona respectivă de la picior care îl durea, și a început să toarcă. Apoi, cei superstițioși afirmă uneori că pisicile pot alunga duhurile sau spiritele rele. Și, de asemenea, unii chiar consideră că ele sunt capabile să alunge și șoarecii. :) Ceea ce probabil este adevărat în cazul pisicilor de casă sau de curte. Noroc că la bloc nu sunt șobolani!

pisică

Astăzi o să găsiți multe magazine de unde puteți cumpăra hrană pentru cele două animale de companie amintite mai sus: căței și mâțe. Cum ar fi petpal.ro mancare pentru caini și pisici. Dar nu numai! Pe site există și hrană pentru păsări. Cu ocazia asta mi-am amintit că un prieten deține acasă niște papagali. Sunt foarte frumos colorați și te trezesc dimineața pe la 5 așa, dar din păcate ai lui nu imită glasul omenesc. Totuși, am văzut și alte păsări de companie, în posesia unora sau a altora. Și am mai avut, de asemenea, un prieten care într-o vreme avea un acvariu. Deci, am putea trece și peștii în lista acestor animale de companie.

papagal

Dar frații mei, rozătoare? Pentru că după câini, pisici, păsări și pești, site-ul în cauză ne oferă mâncare pentru... șoricei. :) Probabil e mișto să ai un hamster prin casă, nu? Sau există și alți șoareci de rasă? Ceva șobolani din canalizare? Pe bune, nu prea înțeleg de ce ți i-ai putea dori în casă. Afară de cazul că ei constituie felul principal de mâncare pentru cea de-a șasea categorie de pe site: șerpii!

Altfel, oferta din magazin e bogată, iar hrana împărțită pe categorii: pentru câini de diferite vârste și „personalități” (activi, grași, de talie mică, mare etc), uscată, proteică, vegetală, umedă, ba chiar puteți cumpăra haine, jucării sau accesorii.

Filme de weekend

Mda, ce să faci într-un frumos weekend de iarnă dacă nu să te te uiți la filme? Iată câteva trailere care ar putea să vă trezească interesul. Și mie, că n-am văzut filmele în cauză.

filme

#1. The Lookalike, cu Justin Long și Gillian Jacobs. Pare bun. Sper ca tipa să nu fie polițistă, că ar fi penibil cu un asemenea clișeu.


#2. Naomi Watts și Bill Murray într-o comedie despre care nu vreau să citesc nimic, până n-o văd:



#3. The Guard. Un film din 2011 care s-ar putea să fie un simplu B-movie cu buget scăzut, încercând să pozeze în campion, sau s-ar putea să fie un film bun.


Cam atât pentru monent. Voi ce ați mai văzut?

Ce nu știați despre bijuterii

Bărbat din Kenya purtând bijuterii
Am încropit mai jos o scurtă listă cu câteva elemente inedite, interesante și - presupun eu - mai puțin cunoscute despre bijuterii. Departe de a fi exhaustivă, această listă se adresează în primul rând celor interesați să cunoască mai mult dar și tututor celor care sunt fascinați de micile podoabe ce le purtăm cu noi pentru a ne înfrumuseța sau celor pasionați de diverse metale prețioase. Chiar dacă sunt de sex masculin.

Împodobirea propriului corp este una din cele mai vechi îndeletniciri ale omului. Dovadă stă imaginea din stânga, cu un kenian care poartă astfel de ornamente. Evident, el nu este foarte departe de imaginea omului din trecut, pe când societatea se împărțea în triburi. Cum ne putem aștepta, materialele folosite pentru bijuterii în acea perioadă constau din os, sticlă, bronz sau chiar anumite plante, și erau deseori folosite pentru a se confecționa din ele mărgele, cercei, brățări.

Odată cu evoluția științei, a apărut și industria extragerii și prelucrării metalelor și pietrelor prețioase, iar de aici putem vorbi de o separare și încadrare a bijuteriilor pe o scară reală de valori. La ora actuală, metalele și pietrele folosite pentru bijuterii de lux includ aurul, argintul, platina, diamantele, safirele, rubinele, ametistul etc.

bucăți de diamant
Diamantul este cel mai dur mineral. În ciuda durității și a celorlalte calități pe care le prezintă, cum ar fi strălucirea și reflexiile luminii după ce este șlefuit și fațetat, în esență diamantul nu este alteceva decât un carbon pur. Adică, la baza lui se află același element chimic care se află la baza cărbunelui. Ceea ce îl face diferit de bulgărele negru este structura lui cristalină hexagonală.

Inelele și verighetele arată mai rău în imagini decât în realitate sau într-un clip video! Cel puțin asta e concluzia mea după ce am vizionat clipul de mai jos. O singură imagine n-ar putea surprinde subtilitatea, rafinamentul și elementul unitar, holografic chiar al unui inel. Clipul îi dă o adâncime 3D, în perspectivă, prezentându-l din mai multe unghiuri. Mâna ajută și ea la fixarea unor dimensiuni în minte.


Prețul unei bijuterii de acest tip este sare de 1000 de lei, iar asta e limita de jos. În sus putem merge aproape oricât dorim, sky is the limit cum se zice. Pentru că da, calitatea costă. Ca referință, puteți studia pagina cu verighete de la Royal Diamante, și este aceeași firmă care a urcat pe YouTube clipul de mai sus. V-aș putea zice câte ceva despre ei dar mai bine citiți de pe site dacă vă interesează. Oricum, not made in China!

inel cu rubin si diamant
 Cea mai mare piață de bijuterii o dețin Statele Unite, cu peste 30% pondere din vinzările și cumpărările de pe glob. Urmează Japonia, India, China și Estul Mijlociu, fiecare cu câte 8-9%, după care Italia, cu 5%. Pentru anul 2015 se preconizează schimbări drastice, cu scăderea cotei americanilor (cam cu un sfert) și creșterea semnificativă la nivelul Chinei și Indiei. Europa, trebuie să vă mărturisesc, este undeva pe la coada listei. Să însemne asta că celelalte culturi (în special orientale, că americanii sunt afaceriști așa că să nu-i băgăm) relaționează diferit cu ideea de frumusețe a corpului propriu?

Vouă ce pietre prețioase vă plac și care a fost cea mai scumpă bijuterie pe care ați avut-o?

Obiceiul de a purta bijuterii

Sunt bărbat. Ca urmare, nu port bijuterii. Ok, știu că unii bărnați poartă diverse lănțișoare, inele și alte chestii. Uneori chiar cercei. Nu ridicați sprânceana, e la modă acum, am intrat în UE și astea, libertatea de exprimare, dacă femeia poartă cercei și își lasă părul lung și își face piercinguri, noi să nu? Păi sunt ele mai cu moț decât noi? Cu toate acestea, eu nu port.

barbat purtand bijuterii

În cazul meu este o alegere personală. Sunt conștient că purtatul bijuteriilor de către bărbați era un obicei destul de întâlnit și la alte civilizații din trecut. Dar, după părerea mea, excesul nu te prinde ca bărbat. Un inel sau o verighetă, un colier masculin sunt ok. Dar exagerând, nu faci decât să-ți prezinți o latură efeminată a ta. Dacă femeile poartă ceva nu înseamnă că și noi trebuie să facem ca ele, la fel cum dacă bărbații crapă lemne cu securea nu înseamnă că și femeile au aceeași condiție fizică.

Puteți zice ce vreți, bijuteriile sunt apanajul sexului slab. Așa că la bărbați avem puține de discutat pe tema asta. La femei însă, se schimbă situația. O verighetă este pentru o femeie similară unei funcții de conducere pentru un bărbat. Dacă bărbatul s-a născut să conducă și să reușească în viață prin forțele proprii, femeia s-a născut pentru a fi frumoasă. Dacă bărbatul aspiră să devină rege, femeia are menirea de a-i fi diademă pe frunte. Iar bijuteriile sunt lucruri care o pun în valoare, care îi măresc farmecul personal și senzualitatea, care o fac să se simtă prețuită, admirată.

Colier DolceGabbana

Desigur, nu de orice fel. Să facem distincția între niște bucăți de tablă suflate sau poleite cu galben, fără altă valoare reală decât suma de bani pe care o obții ducându-le la fier vechi, și niște bijuterii autentice din aur sau argint. S-ar putea să vi se pară că ultimele costă mult. Dar banii pentru ele sunt justificați. Plătiți ceva cu acei bani, există un bun real pe care îl obțineți în schimbul lor. În cazul kitschurilor, plătiți o sumă mai mică dar nu obțineți în schimbul ei absolut nimic. O femeie frumoasă va prețui fondul în locul formei și presupun că va alege să se înfrumusețeze cu lucruri de calitate în locul celor de duzină. Care femeie ar vrea să se simtă ieftină?

Apoi, mai există acea chimie dintre brățară și mâna ce o poartă. Asta ține de o anumită intuiție a hainelor, cosmeticelor, podoabelor care ne fac să arătăm bine. Din fericire, multe fete au acest simț dezvoltat. Dar există și excepții, deseori în persoana unor celebrități sau dive cunoscute, ce ajung la televizor fardate excesiv, ornate ca un pom de Crăciun, îmbrăcate complet aiurea, fără a realiza câtuși de puțin ipostazele penibile în care se prezintă. Lor mai ales le spun: există, dragelor, magazine faine, în care găsiți diverse modele cercei argint, modele inele și brățări etc, care sunt atent alese și se potrivesc aproape oricui. Iar dacă nu, cereți și sfatul unei prietene. Preferabil nu al uneia care la rândul ei se îmbracă și fardează fistichiu.

cercei kiss

În concluzie, bărbații care poartă bijuterii masculine adecvate, în cantități limitate, sunt ok. Cei care fac exces, indiferent că vorbim de cupru sau aur și diamante, sunt după părerea mea ciudați și uneori efeminați. La femei, cele care își trag 10 inele pe mână, eventual și din tablă, sunt lipsite de subtilitate și eleganță. Așa poți intui de exemplu dacă cea pe care o ai în față, în ciuda înfățișării sale de înger sau de păpușă, va scoate pe gură un „dvs” sau un „fă”. În schimb, fetele rafinate vor purta bijuterii care le pun cu adevărat în valoare, într-un mod uneori subtil și elegant. Nu e obligatoriu ca întotdeauna aceste bijuterii să fie scumpe, cât mai cu seamă inspirat alese. Iar asta complet independent de fluctuațiile modei.

Hidro vine de la apă

Ziceam în articolul precedent că o să lărgesc puțin aria de subiecte pe care le voi aborda pe acest blog. Și dădeam ca exemplu apa, formată dintr-o moleculă de oxigen și două molecule de hidrogen. Dar, deși cu toții cunoaștem apa, un lichid atât de banal, foarte puțini știm cum se face că ea ne ajunge din sol în chiuvetele noastre. În articolul de față o să vorbesc puțin despre aparatele care asigură acest transport al apei, și nu numai.


1. Pompă. Poate cel mai simplu mecanism de împins apa este pompa. Fără îndoială că o cunoașteți: un dispozitiv de creare a presiunii. Sau, în termeni mai acurați și tehnici, un dispozitiv de transformare a energiei mecanice în energie pneumatică și hidraulică. Energia mecanică sursă poate proveni din contracția musculară (și vă puteți gândi la clasica pompă de baie, dar de ce nu și de mașină) sau de la un motor. Presiunea creată împinge lichidul prin țevi și conducte.

2. Hidrofor. Un fel de frate mai mare al pompei, sau un upgrade al ei, dacă vreți. Un hidrofor este un aparat sau sistem, angrenaj constând dintr-o pompă de mare putere, niște instalații specifice, valve, senzori de presiune, bazin de acumulare etc. Dacă pompa poate desfunda o chiuvetă înfundată, hidroforul de mare calibru poate asigura presiunea necesară alimentării cu apă a unui întreg oraș.

3.  Filtru. Ce am face cu apa pompată de un hidrofor, dacă ea nu ar fi mai întâi curățată de eventualele impurități, toxine, mizerii, și tratată corespunzător? Este treaba filtrelor din diversele stații de epurare ale apei. Vă întrebați de ce se ia apa când plouă? Tocmai pentru că debitul ei crește și filtrarea e mai dificilă.

4. Apometru. Este un aparat simplu, care măsoară cantitatea de apă scursă printr-o țeavă. Numele vine de la apă + metru. Se folosește la calculul facturii de apă din locuințele dvs. Dacă nu știți, înseamnă că încă nu sunteți adulți și nu plătiți facturi.

5. Puffer. Un rezervor de acumulare pentru apă, deseori înmagazinând energia termică furnizată de centrale de diverse tipuri (pe bază de combustibili solizi, de curent, de gaz sau chiar de energie solară) și echilibrează regimul de furnizare a energiei termice. Tot la punctul acesta intră și cazanele și boilerele, dar am ales pufferele pentru că sunt mai puțin cunoscute.

Și acum, să vorbin despre alte câteva lucruri care nu au legătură directă cu apa.

6. Panourile solare. Menționată la punctul anterior, energia solară poate fi o sursă de electricitate și căldură pentru casa noastră. Cu condiția să o putem capta și converti într-o manieră adecvată. Iar pentru asta, avem nevoie în primul rând de panouri solare, care trebuie să aibă o suprafață cât mai mare. Din ce în ce mai des folosite la case ecologice sau moderne, putând amortiza în timp costurile de construcție, datorită reducerii facturii de la curent.

Și pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, s-au numit shop-einstal.ro. Sau v-ați prins: de acolo le puteți cumpăra.

Probabil va urma.

Schimbare de macaz

La pornire, Geek a fost gândit ca un blog de tehnologie, IT, internet. Datorită succesului neașteptat pe care l-am avut cu el, am decis să fac niște modificări. Sună ciudat, nu? :) Ei bine, m-am gândit să lărgesc puțin sfera de subiecte abordate pe blog. În primul rând, pentru că articolele de tehnologie nu prea se îmbină cu advertorialele pentru saloane de masaj, iar cele două (articole de tehnologie și advertoriale) sunt cam singurele care definesc momentan blogul.

tipe geek
sursă

M-am gândit la două variante. Prima ar fi să leg cumva acest blog de domeniul media, așa că Media Geek ar fi un blog cu informații de top din domeniul media. Am optat însă pentru un site cu informații tehnice din toate domeniile. Vrei să știi de ce oxigenul se combină cu hidrogenul și formează apa? Cât poat rezista omul fără ea? Care este greutatea noastră pe alte planete? La ce animal orgasmul durează cel mai mult? Toate acestea și multe altele pe noul Geek.

Rămân, evident, și informațiile din domeniul IT, într-o categorie separată. Însă exclusiv despre IT voi scrie pe un alt blog. Având un domeniu special ales pentru asta, nu subdomeniu. Așadar, într-un fel, conținutul tech de până acum se mută în alt spațiu. Oarecum. Desigur, voi schimba și tema/designul. Țineți aproape!

Cum recunoști un salon de masaj bun?

Dacă intri astăzi pe bloguri, imposibil să nu găsești o grămadă de reclame la o grămadă de saloane de masaj. Dar cum le recunoști pe cele bune, la saloane mă refer, de cele dubioase? Vizitându-le, mi se șoptește din culise. Bine, de acord. Dar înainte de a le vizita? Să zicem că nu sunteți convinși dacă să faceți o vizită la adresa cutare. Poate nu e credibilă, poate vă compromiteți. Sau să zicem că sunteți fată, și vreți să vă angajați la un astfel de salon. Atenție: nu spun că-i o idee bună să te angajezi acolo, sau că ăsta ar trebui să fie visul fetelor aflate la adolescență. Din diverse motive, printre care amintesc doar următorul: după ce trece adolescența, ce faceți? Totuși, să presupunem că, dintr-un motiv sau altul, vreți să faceți o încercare. Și aveți N variante. Pe care o alegeți?

masaj erotic

O să vă spun câteva metode care îmi vin în minte. Cu precizarea că articolul este unul subiectiv, de opinie, nu de manual, și trebuie tratat ca atare. Ca model de lucru, o să luăm site-ul www.masajclub.ro. Ce presupun aceste metode? Căutarea unor semnale care să îți dea niște indicații despre site-ul cu pricina.

1. Seriozitatea firmei din spatele site-ului. Este vorba de o firmă, sau de afacerea privată a lui Popescu? Are un sediu în toată regula, sau în garajul/subsolul lui Popescu? Sunt transparenți? Site-ul ales de mine nu are trecute datele firmei, deci bilă neagră, dar are trecute două numere de telefon, o adresă de mail precum și adresa locului în sine, cu detalii, deci bilă albă.

2. Popularitatea. Cât de credibil este site-ul în ochii altora? Dar popular? Asta vă puteți da seama urmărind câteva elemente simple. Are un blog atașat, pe care să se posteze regulat? Dar o pagină Facebook? Conturi pe alte rețele sociale? Interacționează acolo cu cititorii, sunt activi, răspund întrebărilor, sunt deschiși, șterg comentarii sau acceptă orice opinii? În cazul nostru, avem 256 de +1 chiar pe site, care pot fi naturale sau nu. Dacă sunt naturale, e un semnal pozitiv.

3. Cât de bine își cunosc meseria? Mă uitam zilele trecute la niște clipuri erotice, chipurile cu masaj care se transforma în ședință erotică cu finalizare. Apoi scuzați-mă, dar regizorii în cauză n-au nici un pic de interes pentru adecvarea filmului la realitate. Că ce făceau fetele ălea numai masaj nu se poate numi. Cu alte cuvinte: este adevărat că mulți frecventează aceste saloane pentru latura sexuală, dar practicantele trebuie să știe și ceva masaj de bază, pe bune. Să te și relaxezi fizic acolo, că altfel, de ce n-ai plăti o prostituată de lux? Practic: te uiți dacă site-ul în sine menționează ceva despre tehnicile de masaj folosite. Dacă pune accentul pe asta sau tratează masajul cu superficialitate. În cazul nostru, avem câteva tipuri de masaj prezentate: masaj erotic, masaj tantric, și câteva informații adiacente. Este ceva, se putea și mai mult.

4. Fetele care lucrează acolo sunt prezentabile? O galerie foto nu strică niciodată. Iar galeria foto este poate cel mai tare punct al salonului Atremis Masaj. Și dacă pozele din antet ne apar la o căutare pe Google ca fiind copiate :D, cele ale fetelor par originale, cel puțin am căutat două dintre ele și nu le-am găsit în altă parte. În plus, fețele unora dintre ele sunt blurate, ceea ce înseamnă că țin la informațiile cu caracter privat.

După o scurtă parcurgere a acestor elemente de bază, putem conchide că Artemis Masaj, în cazul nostru, a trecut testul și poate fi un salon ok. Adică intră pe lista candidaților. Mai departe, ar trebui cumva să găsiți pe cineva care chiar a lucrat acolo, dacă sunteți fată, și să-i cereți părerea. Ori dacă sunteți bărbat, să le faceți o vizită. :)

Evident, mai pot fi și alte elemente, pe lângă cele descrise la repezeală de mine. Dacă vă vin în minte, nu ezitați să le treceți în comentarii!

Ce am făcut zilele ăstea

Da, bine, n-o să vă spăun cum mi-am petrecut revelionul. Pe principiul că pe nimeni nu-l interesează pozele lui X de la cutare eveniment, pe care și le aruncă pe Facebook. Dar la care primește un număr spectaculos de like-uiri. Pentru că prietenii virtuali la like-uri se cunosc, nu-i așa? Apropo, mi-e tot mai dificil să scriu like-uri, site-uri etc, poate o să găsesc niște alternative mai românești pentru aceste englezisme. Sau să scriu direct likeuri? Ca și weekenduri? Gata, închid paranteza.


O să vă spun în schimb ce am făcut legat de bloging. Nu prea multe. Dar mi-am organizat puțin adresele de mail, și în scurt timp voi avea o alta. Am vrut și să schimb tema de pe acest blog, am găsit câteva care îmi plac, dar nu prea am avut timp, sau când am avut am făcut alte lucruri. Deh, perioada sărbătorilor! O să apară însă și ea, tema adică, plus o reorganizare a articolelor de pe blog, asta însemnând totodată o mai bună structurare a lor și a conținutului ce va fi postat pe viitor aici.

Și m-am jucat Travian. Am simțit un impuls irezistibil de a-mi face un cont, am ales un server de speed 3x, unde viteza jocului este de trei ori mai mare, pentru că altfel ar fi durat forever. Cel mai recent deschis și cu interfață în limba engleză (aveți gauls în loc de daci, teutons în loc de barbari, numele trupelor diferă dar altfel e același joc) a fost în India. L-am abandonat, evident, după o zi. Pentru că n-am chef să-mi petrec zilele și nopțile jucând un joc. Dar în ziua aia mi-am făcut damblaua. :)

Precum am găsit și un server privat de speed pentru T4.4, dar despre asta în alt articol. Voi cum v-ați petrecut activitatea din online?

Comentarii

ZeList

Arhivă