Ce blog să îmi fac?

Multă lume care intră pe net pentru prima dată, în special din categoria tineretului, se gândește să își facă un blog. Motivele pot fi diverse și multiple: dorința de a te exprima (mai ales la elevi sau fete), de a te descărca de anumite emoții și sentimente negative (blogul jucând aici rolul unui jurnal clasic; din nou, mai ales la fete întâlnim lucrul ăsta), de a-ți demonstra că știi să scrii sau de a face bani. Tentația banilor este prezentă în mult mai multe locuri virtuale, practic netul e împânzit de idei de a face bani, fie prin construcția unor site-uri, fie prin Google Adds, fie utilizând platforma Facebook, fie prin diverse sisteme cum ar fi VivaSMS și exemplele pot continua.

blog

Pentru că blogurile totuși implică un anumit efort intelectual, ceea ce presupune două lucruri distincte: în primul rând să ai un anumit intelect, adică să fii capabil să scrii coerent și să transmiți niște idei, iar apoi să îl pui la lucru, majoritatea celor care doresc să facă bani pe net se orientează spre alte domenii. Însă ceea ce ei nu știu este că blogurile constituie una din cele mai sigure surse de a-ți suplimenta veniturile, în timp ce în foarte multe alte direcții riști să dai peste țepe la tot pasul.

Deci, a-ți face blog este o idee bună, mai ales dacă vrei să faci ceva bănuți. Dar ce fel de blog să îți deschizi? Poate unul generalist, în care să scrii despre tot ce-ți trece prin cap, având astfel mai mult material sau idei de articole? De exemplu, ai văzut aseară un film, poți scrie despre el. Ai pățit o chestie ciudată la școală sau la serviciu, o poți posta pe blog. Și așa mai departe. Ei bine, sfatul meu este să nu procedați așa. Dacă sunteți serioși în legătură cu bloggingul, cel mai bine este să vă faceți un blog de nișă. Adică un blog axat pe o anumită tematică sau pe un anumit domeniu.

bani online

Domeniul va trebui să îl alegeți pe baza preferințelor proprii. De exemplu, să zicem că sunteți pasionat de pescuit, pe care îl practicați în timpul liber. Atunci v-ați putea deschide un blog de pescuit. Acolo veți scrie doar lucruri de interes pentru pescari, fie ei amatori sau profesioniști. Asta nu înseamnă că nu puteți folosi în continuare categoriile sau etichetele pe care platforma de blogging vi le pune la dispoziție. Puteți foarte bine, de exemplu vă faceți o rubrică de știri - unde publicați doar știri și noutăți legate de pescuit, o rubrică pentru începători - un fel de ghid cu elemente de bază pentru pescarii amatori, o rubrică unde faceți review-uri la diverse articole de pescuit și așa mai departe.

Puteți scrie pe acel blog chiar și curiozități din lumea acvatică, puteți prezenta anumite specii de pești, puteți face poze, deci crea o rubrică de fotografie. Dar tot ce veți scrie va fi, într-un fel sau altul, legat de acest domeniu, al pescarilor. De ce? Pentru că astfel veți atrage un public foarte bine targetat. De exemplu, să zicem că cineva caută pe google magazin pescuit online, și ajunge pe blog la voi, pentru că ați scris niște articole despre magazine unde se pot cumpăra undițe, plute, momeli etc. Evident, persoana care a făcut această căutare în Google este foarte interesată de domeniul peștilor, așa că îi va plăcea blogul dvs și sunt multe șanse să vă devină cititor fidel.

pescuit

Odată ce aveți format un public, puteți începe să câștigați bani, de exemplu recomandând anumite produse din acest domeniu, în înțelegere cu un anumit magazin care le comercializează. Voi prezentați produsele în cauză iar firma vă plătește un comision după vânzările realizate de persoanele care au intrat pe magazinul lor online de pe blogul dvs. Dacă ați fi avut un blog generalist în loc de unul nișat, partea cu câștigul ar fi fost mult mai dificilă, pentru că nu toți cititorii dvs ar fi fost interesați de pescuit, și ar fi fost foarte greu să recomandați un anumit produs care să-i intereseze pe toți (sau cel puțin să nu-i plictisească pe majoritatea).

Iar dacă totuși vreți să scrieți și despre filmele văzute sau întâmplările petrecute la școală, puteți să vă faceți și un al doilea blog, generalist, pe lângă cel dedicat pasiunii dvs principale, cu prinsul peștilor...

Cum își filmează Matt Cutts clipurile

Cum se fac filmulețele de pe Google Webmaster Help? Cu câteva ponturi pentru începători la pachet.

Paștele și ouăle de Paști în limba engleză

Cu ocazia sărbătorilor de Paște, firește că urările mele nu pot fi decât să aveți cât mai multă lumină în casă și familie, să petreceți quality time alături de cei dragi și să avețo im Paște Fericit.

easter eggs

Acestea fiind spuse, aș dori să precizez că în limba engleză, urarea tradițională de Paște este Happy Easter. Oar oăle de Paște se numesc easter eggs. Dar expresia easter eggs este folosită și într-un alt scop, care are legătură cu nișa blogului de față. Uneori, programatorii ascund în aplicațiile sau jocurile pe care le creează diverse facilități, nivele, camere, opțiuni, texte amuzante etc, care nu sunt documentate (utilizatorul neștiind de ele) dar pot fi deblocate sau accesate într-un anumit mod (de ex o combinație de taste).

Am văzut că așa au stat lucrurile cu o versiune a binecunoscutului program de birou Microsoft Excel, în care informaticienii au ascuns un întreg joc, Dev Hunter. Și mai sunt cazuri, dintre care cel puțin unul îl cunosc „la prima mână”. Dar, pentru a nu le strica farmecul, vă las șansa de-a le descoperi singuri...

Cine ne asigură securitatea?

Era un citat din Lao Tse, care suna cam așa: „Paznicul bun nu are nevoie de lacăte și zăbrele, și totuși, nimeni nu poate deschide ceea ce el a închis”. Just. Și totuși, oamenii își bazează siguranța proprie pe intrumente exterioare.

Ce este „virusul” Heartbleed?

E cam târziu în sensul că informația datează deja de câteva zile, dar pentru că zilele trecute m-am ocupat mai puțin de blogging, merge și acum, pe principiul că mai bine mai târziu decât niciodată. Așadar, ce este Heartbleed și cum ne putem proteja de această amenințare?

Heartbleed

În primul rând, Heartbleed nu este un virus ci o vulnerabilitate. Tehnic vorbind, este o eroare de cod, într-unul din cele mai folosite protocoale cu sursă deschisă pentru a cripta comunicarea dintre browser și server pe net. Ce înseamnă chineza asta? Imaginați-vă că site-urile ar fi niște locuințe iar internauții care intră pe ele niște oameni care intră în acele locuințe. Pentru a asigura securitatea respectivelor imobile, la uși se montează broaște sau yale, astfel încât doar cei care dețin cheia potrivită pot să acceseze un anumit imobil. Dar... unul din modelele de broaște de largă folosință conține o eroare de design, din fabrică, pe baza căreia poate fi forțat și deschis într-un anumit mod, fără cheie, iar un intrus care deține suficiente cunoștințe vă poate spiona activitatea din casa în care ați intrat sau locuiți. Ori vă poate fura ceva de pe acolo. Cam asta ar fi cea mai bună analogie la care mă pot gândi acum.

Ce site-uri au fost afectate de Heartbleed? Păi o însemnată parte a site-urilor mari, așa-zis serioase, în fața cărora vă apare un lacăt verde, semn că acel site e sigur iar comunicarea cu el criptată (ironic, nu?). Gândiți-vă la: Google, Yahoo, paginile diferitelor bănci etc. De când exista acest bug? De peste doi ani, dar nu a fost descoperit și făcut public decât acum. Prin urmare, este de așteptat ca numărul persoanelor care știau de el înainte să fie mic. Însă de la momentul în care bug-ul a fost descoperit (și făcut public) și până la corectarea lui au trecut câteva ore, timp în care orice hacker a avut o șansă de a-l folosi în interes personal. În ce mod, sau care sunt riscurile la care ați fost expuși în acest interval de timp? Există o șansă ca cineva să vă fi aflat datele de indentificare (userul și parola) pe site-urile vulnerabile.

Ce este de făcut acum? Foarte simplu: schimbați-vă parolele pe site-urile unde aveți conturi importante, de care nu vă puteți dispensa, care conțin informații sensibile (căsuța principală de mail), de unde vă gestionați banii etc. Asta dacă vreți să fiți siguri, deoarece șansele ca într-un interval de câteva ore, din zeci și sute de milioane de conturi un hacker să fi fost interesat fix de al dvs și să fi acționat în consecință, reușind să vi-l spargă, sunt totuși foarte mici.

Apa trece, pietrele rămân

După cum probabil vă așteptați dacă îmi citiți blogul cu regularitate, astăzi nu voi vorbi despre proverbe și zicători. Nu pentru că ele n-ar avea o valoare semnificativă, ci pentru că blogul de față este unul axat pe tehnologie. Tehnologia este și de această dată în prim plan, articolul de față tratând subiectul filtrelor.

filtru de cafea

Ce este un filtru? În cuvinte simple, un dispozitiv care separă ceva, care reține unele particule în timp ce altora le permite să treacă. În această categorie intră filtrele de la stațiile de epurare a apei, care curăță apa și o fac potabilă (iar acum poate înțelegem de ce, când plouă abundent, se ia uneori apa: volumul de apă care trebuie filtrată este mult mai mare), filtrele la coșurile cu fum ale marilor întreprinderi, cu rol de a nu lăsa noxele să se propage în atmosferă, și exemplele pot continua.

Dar lucrurile nu se rezumă la filtre pentru utilaje, prezente în industrie. Chiar și filtrele pentru cafea, de uz casnic, sunt construite pe baza aceluiași principiu al separării. Și, pentru că blogul de față îl citiți intrând pe net de pe un calculator sau laptop, chiar și lumea IT este plină de filtre. Pagina de logare de pe mail sau de la panoul de control al unui site pe care îl administrați este, în ultimă instanță, tot un filtru, cu rol de a permite accesul doar celor care dețin parola corectă. Dacă ne gândim la modul ăsta, lumea digitală este plină de filtre.

Însă cel mai simplu și vechi model al filtrului îl găsim pe vremea când încă nu existau calculatoare. Și anume în cazul sitei. Da, banala sită, prezentă în bucătăria și gospodăria omului comun, prin care se cernea de exemplu făina, este probabil primul filtru construit de cineva în interesul omului.

Ce concluzii s-ar putea trage după toate aceste observații? Părerea mea este că cele mai noi tehnologii și invenții sunt bazate pe principii simple, folosite de mii de ani de către oameni în viața de zi cu zi. Ceea ce înseamnă că și pe viitor, oricât de mult va avansa tehnologia, principiile de la baza ei vor rămâne aceleași.

Un clip despre cum ne comandăm găzduire

Amicul meu de la DHost a realizat un clip despre cum îți comanzi efectiv un pachet de găzduire.

Astfel de clipuri sunt nesperat de utile, pentru că multă lume dorește să își deschidă un blog, un forum sau un alt tip de site, dar neavând cunoștințele tehnice necesare, lucrurile pot părea extrem de complexe. În realitate nu trebuie să ai mulți bani, să știi rezolva ecuații diferențiale de gradul doi sau să fii hacker. După cum se vede mai jos:


Vor urma și alte clipuri (de exemplu despre cum să instalezi WordPress) așa că puteți să vă abonați la canalul lui sau să-l vizitați din când în când. Evident, ce e descris acolo se aplică în principiu (cu mici modificări) la majoritatea hosturilor.

Ce este un cooler?

Încep prin a preciza că plănuiam ca zilele trecute să mă ocup mai mult de blogurile din dotare, inclusiv de cel de tehnologie pe care vă aflați, căruia intenționez să-i schimb tema. Dar, cum socoteala de acasă nu se potrivește întotdeauna cu cea din târg, zilele trecute am intrat cel mai puțin (din ultima perioadă) pe bloguri. Poate că eram cam înfierbântat, și mi-a fost necesară o pauză, să mă alinieze la răcoarea de afară.

Nu doar oamenii au nevoie de răcoare, ci și mașinile. Mai exact, circuitele integrate pe care anumite componente ale calculatoarelor le au, căci la ele mă refer când spun „mașini”. Mașini de calcul. Și cum componentele unui PC evoluează de la an la an, s-a ajuns la circuite cu milioane sau miliarde de tranzistori, care pot procesa foarte multă informație într-un interval scurt de timp. Dar viteza pe care o pot dezvolta în această direcție vine cu un preț: ele se încălzesc. La propriu. Și după ce trec de o anumită temperatură, se pot deteriora foarte repede.

cooler procesor

Este motivul pentru care calculatoarele sunt dotate de regulă cu cel puțin două ventilatoare, denumite coolere, ce au rolul de a răci anumite piesele critice, cum ar fi: procesorul, placa video, anumite zone din placa de bază, uneori chiar și discul dur. În combinație cu un design inteligent (radiatoare metalice pe care sunt plasate aceste piese, cu rol de a disipa căldura), ele pot controla creșterea temperaturii astfel încât ea să permită o bună funcționare a calculatorului per ansamblu.

Există și alte susteme de răcire, de exemplu bazate pe apă (care sunt și silențioase), dar un cooler este poate soluția cea mai ieftină și la îndemână. În orice caz, cea mai populară.

Poate funcționa un calculator fără ventilație? Da, dar în anumite limite. Dacă să zicem coolerul de pe procesor se strică, pornind calculatorul și folosindu-l efectiv la ceva (vizionând un film, rulând un joc etc) timp de câteva minute, temperatura din procesor poate atinge valori atât de mari încât acesta să se defecteze. Uneori el se va opri înainte de asta, la o anumită temperatură, ca o măsură de protecție.

Este ceea ce mi s-a întâmplat mie la una din unitățile pe care le aveam în uz zilele trecute. După peste 10 ore de funcționare, m-am trezit că PC-ul se oprește brusc. Privind în interiorul unității (prin peretele de sticlă al carcasei), am putut observat că coolerul se desprinsese efectiv de pe procesor și căzuse. Și da, este motivul pentru care n-am mai intrat pe bloguri așa des în ultimele câteva zile...

Ce culoare ar trebui să aibă tema unui site?

Dacă tot suntem pe net și intrăm zilnic pe bloguri, forumuri sau alte site-uri, ba unii dintre noi chiar administrăm câteva, iată un subiect de gândire care s-ar putea să nu nimereasca chiar ca nuca în perete în legătură cu punctele noastre de interes. De ce? Pentru că, să zicem, putem face o comparație între un site și o locuință. De altfel cuvântul site are în limba engleză chiar și semnificația de loc pe hartă sau chiar punct arheologic, și cred că pentru acest sens avem și noi românescul sit. Nu știu cât de bine o să se impună acesta din urmă dar orișicum: zilnic intrăm în diverse încăperi, ba chiar noi înșine avem un apartament al nostru. Așa că modul în care ele sunt zugrăvite și îngrijite ne poate face ziua mai frumoasă sau mai mohorâtă. La fel și pe net.

culori site

În primul rând, întrebarea din titlu este un compromis. Evident că tema unui site nu este niciodată formată dintr-o singură culoare, la fel cum nici camerele din apartamentul nostru nu vor fi vopsite în aceeași nuanță, cu tavan și podea cu tot. Nici măcar la Casa Albă. :) Tema unui site va avea de regulă mai multe culori predominante sau principale, poate două-trei, și eventual câteva culori secundare, care apar mult mai puțin. Dintre primele, avem fondul (backgroundul) - care poate fi o nuanță uniformă sau de regulă o imagine, similar cu un tapet de perete, acest fond dă tonalitatea generală, de albastru sau gri, de închis sau deschis etc, apoi avem poate încă una sau două culori la header și alte elemente care ies în evidență, aici se dă o anumită tonalitate caracterului general de mai sus. Urmează, desigur, culorile secundare de care vă ziceam, cum ar fi nuanța pentru scris, pentru linkuri și alte lucruri minore.

În opinia mea, putem discuta despre două lucruri. Primul: ar trebui ca aspectul unui site să se asorteze cu nișa lui? Și doi, există niște culori generale care pot fi recomandate, indiferent de nișă? Răspunsul la ambele întrebări cred că este da. La prima întrebare, mi se pare logic ca, dacă faci un site despre sport, să ai culori vibrante, care sugerează dinamism, viață, energie. În timp ce dacă faci un blog despre să zicem turism, poți să folosești o temă care să dea senzația de libertate, de relaxare, cu diverse peisaje etc. În ce privește întrebarea a doua, pe mine personal mă deranjează nuanțele închise.

O să exemplific cu un site de imobiliare. Să zicem că vă interesează prețurile imobilelor, pentru că vreți să vă mutați în Băneasa, sau pentru că ați locuit acolo și aveți deja apartament pe care vreți să-l vindeți, sau pentru că vreți să închiriați ceva acolo, că faceți școală în zonă, ori vă angajați ca agent imobiliar sau din orice alt motiv. Unde, evident, Băneasa este cartierul din București în care se află aeroportul internațional Aurel Vlaicu (sau una din cele două stații meteo de care ne tot zic la televizor și sunt mai cunoscute, a doua fiind parcă la Filaret). Ok, și căutând pe Google apartamente baneasa, ajungeți pe site-ul din link. Ce părere aveți despre tema lui? Vă place?

Mie sincer nu-mi place. Mi se pare prea întunecoasă, prea închisă. Presupun că designerii acestui site au vrut să facă o corelație între nișa imobiliară și aspectul site-ului, oarecum gri, ca o clădire, dar din punctul meu de vedere nu le-a ieșit. Pentru că este un gri întunecat, spre negru, o nuanță dark. Și mie unui asta-mi sugerează eventual un apartament mucegăit, sau în care n-aș dori să locuiesc. Nici corelația cu zona nu cred că îi scoate, pentru că atunci când zic Băneasa, mă gâdesc la ceva spațios, deschis, în orice caz nu la ceva negru. Pe de altă parte, ca regulă generală, mie nu-mi plac fondurile închise. Mi se par greu de citit și totodată sumbre, transmit parcă o stare de depresie vizitatorului.

O să spuneți că nu toată lumea gândește ca mine. De acord. Dar cred că, atunci când vrei să ai o afacere de succes, trebuie să o prezinți nu așa cum îți place ție ci într-un mod care să placă majorității. Și mai precis, într-un mod care să placă majorității potențialilor clienți. Dacă acești clienți ar fi toți fani de muzică rock, probabil o temă dark s-ar justifica. Dar așa, dați-mi voie să am rezerve cu privire la afinitatea oamenilor pentru această culoare. De ce? Pentru că dacă oamenilor le-ar place tonurile închise, am vedea o predominanță a site-urilor dark pe net. Ori realitatea este fix pe dos.

Ceea ce, bineînțeles, nu spune nimic despre soliditatea afacerii din spatele site-ului. Poate că Băneasa este o zonă foarte frumoasă, însorită, primitoare. Și casele sau blocurile de acolo sunt îngrijite și plăcute privirii. Iar Asiel Imobiliare este un nume serios în domeniu. Dar pur și simplu aspectul este prima carte de vizită a unui business. Iar la capitolul ăsta, legat de site cred că mai au de lucru.

Hai să ne izolăm!

Majoritatea blocurilor și clădirilor de azi datează dinainte de '89, adică de pe vremea lui Ceaușescu. Într-o epocă înfloritoare, de aur, liderii țării au vrut să arate tuturor că zvonurile cum că românii ar fi izolați sunt complet false. Așa că au construit blocuri și clădiri... neizolate. :) Aici merită să facem o scurtă paranteză și să precizăm că s-au construit mai mult blocuri decât case, ba chiar unele case (și spre sfârșit biserici) au început să fie demolate, pentru că regimul de atunci viza o polulație care să locuiască preponderent la orașe.


Pentru cei care au avut bani, mai ales după revoluție, lucrurile au început să se schimbe. Așa se face că poți să intri în miez de iarnă într-un bloc din BCA și cărămidă, cu pereți groși, și să nu simți vreo diferență față de temperatura de afară, în timp ce în același anotimp poți să intri într-o vilă cu pereții subțiri, de parcă ai zice că sunt din placaj, și să te izbească un val de căldură care se menține înăuntrul acelei vile. Pentru că, spre deosebire de blocul anterior, aceasta e izolată.

Habar n-am care sunt materialele și tehnologiile cele mai bune în uz. Eu n-am văzut decât vata bazaltica, care-i acea vată presărată cu sticlă și cu care trebuie să ai grijă cum umbli, că îți intră pe sub haine și te irită și scapi greu de ea, dar sunt sigur că există și alte metode, deși asta cu vata era renumită ca asigurând o protecție și izolare excelentă. Oricum, probabil noi încă nici nu visăm la tehnologiile moderne de care dispun alții. Care alții? Păi de exemplu chinezii. Ca să dărâmăm un mit cu ocazia asta, și anume acela că tot ce are etichetă chinezească pe el este de proastă calitate. Ia priviți cât le ia chinezilor să ridice ditamai hotelul de 30 de etaje:


Da, exact, 15 zile. Ce ziceți, putem și noi în România la fel? Cu blocuri, cu autostrăzi? :) Chinezii sunt muncitori, și sunt mulți, așă că și-au dezvoltat rapid economia iar la ora actuală o grămadă de state, incluzându-le pe cele americane, le sunt datoare. Anyway, nu știu ce materiale folosesc ei, dar probabil că ceva mai bune decât ale noastre. Sigur că toți producătorii s-au mutat acolo, inclusiv cei din IT (dacă vă desfaceți laptopul, o să găsiți etichetele cu Made in China), dar asta pentru că acolo mâna de lucru e foarte ieftină. Chinezii sunt mulți, așa că își doresc de lucru. Și când li se oferă, se țin de treabă. Asta i-a făcut să urce treptat-treptat și să-și dezvolte economia. Acum exportă o mulțime de produse, din toate categoriile, în toate țările.

izolație

În totală opoziție nu numai cu China dar și cu Europa civilizată și restul lumii, noi continuăm să avem blocurile și casele de pe vremea comunismului, cu pereți reci, siberieni, și să ne izolăm acolo unde nu trebuie, adică în plan economic și politic, ba chiar și social, unde corupția este în floare și după 25 de ani de libertate încă nu am reușit să ne aliniem la țările cu o economie puternică și cu o piață de desfacere înfloritoare. Dar poate, cine știe, în următorii 25 de ani...

Dependența de Candy Crush

N-am jucat niciodată. Candy Crush. Că alte jocuri am mai jucat, deși nu sunt un gamer, tocmai din motivele sugerate de titlu. Dependența. Timpul pierdut în fața ecranului de sticlă, trăind o viață virtuală care de fapt nu-i a ta. Candy Crush este jocul poporului, la fel cum Facebook este platforma poporului. Îl poți juca chiar pe Facebook sau pe mobil. Iar firma care l-a creat,King Digital Entertainment, declară venituri de peste jumătate de miliard de dolari.

fan candy crush

Dacă am face o disecție sau autopsie acestui joc, am observa câteva principii simple pe baza cărora el este atât de popular. Primul, se adresează oricui. Adică este atât de simplu încât poate fi jucat chiar și de preșcolari. Al doilea, e multiplatformă. Adică se poate juca și pe rețelele sociale, și pe mobil, și pe tabletă, și pe orice e conectat la net. Astfel vi se asigură o continuitate: de pe orice dispozitiv intrați online, veți relua jocul de unde l-ați lăsat. De murit, am înțeles că nu muriți niciodată, în sensul reluării nivelelor de la zero. Trei, primele nivele sunt foarte ușor de depășit. Patru, este gratis.

Desigur, faptul că e gratis nu înseamnă că nu veți fi tentați să deschideți portofelul pentru a trece de anumite nivele dificile sau a primi diverse bonusuri, cum unii care au studiat fenomenul au avut ocazia să constate pe pielea lor. Și astfel timpul se scurge, iar voi îl pierdeți apăsând pe niște butoane. Și plătiți pentru asta.

Dar ca să-i facem o autopsie sau măcar o disecție, ar însemna să-l declarăm prima dată mort. Ori de așa ceva nu cred să fie vorba prea devreme...

Românii vorbesc limba rusă

Ce se petrece dacă încerci să intri pe acest site? Păi, nimic. Primești o notificare de la registrar (care, apropo, oferă domeniile .tk gratis), în mai multe limbi, cum că respectivul domeniu a fost suspendat. Iată un screenshot:

imagine cu steagul româniei

Partea mișto e că pe al treilea rând figurează steagul româniei. Partea nasoală e că textul din dreptul lui e în limba rusă. :)

Un concept interesant

Că tot vorbeam de imagini într-unul din articolele trecute, azi am intrat pe un site mai mult decât interesant. Este vorba de site-ului unui tip Constantin Butuc, și puteți ajunge pe el dacă de exemplu căutați în Google fotograf nunta bucuresti. Pentru că cu asta se ocupă tipul, fotografiază la nunți. Iată o imagine preluată de la el de pe site:

fotografie nuntă

Care cum să vă zic, arată super. Din mai multe puncte de vedere. În primul rând, calitatea imaginii. Apoi, culorile și nuanțele (tonurile) folosite. Pe urmă, efectul curbat, ca și cum ne-am uita printr-un vizor. Toate se combină și dau imaginii conotații simultan rustice (cum să traduc mai bine „grunge”?) și moderne, telurice și stilate. O sumă de contradicții într-o imagine de bună calitate. E doar un exemplu, puteți căuta și altele.

Ideea sau conceptul fiind aici acela de prelucrare. În timp un fotograf obișnuit va face pur și simplu niște poze la diverse evenimente, surprinzând momentul de față și atât, aici putem vorbi de o regie, de un scenariu, de o îmbunătățire care dă un anumit sens și o anumită coerență imaginilor. De exemplu, vă plac modelele țărănești? Sau vă place mult albastrul? Cum ar fi ca toate pozele de la nunta voastră să fie încadrate cumva în astfel de cadre țărănești, sau pe fonduri cu diverse nuanțe de albastru?

Deja nu mai vorbim de niște biete instantanee ci de artă, pentru că aceste poze sunt modificate astfel încât nu să li se piardă esența sau denatureze realitatea pe care o exprimă ci să li se sublinieze anumite trăsături. Operațiunea este una de stilizare. Iar lucrurile nu se opresc aici.

De câte ori nu am avut ocazia să privim o filmare a unei căsătorii? Începând cu ieșirea miresei din casă, apoi cu drumul spre biserică, cununia de la altar, masa festivă și cheful, reacțiile prietenilor și participanților, meniul, în fine, tot tacâmul. Însă câte din astfel de filmări au fost artistice? De aceea nu te poți numi fotograf sau regizor doar dacă ai o cameră care știe trage poze și înregistra video, la fel cum simplul fapt că ai mașină nu îți dă titulatura de șofer sau simplul fapt că ai calculator nu te face informatician.

Filmulețul de pe pagina principală a acelui site este, din nou, regie artistică. Adică, avem acolo și un montaj, o anumită editare a secvențelor, pentru a reliefa ceva. Este mai mult ca un videoclip lucrat decât ca un flux video oarecare. Transmite ceva, îți dă o stare, asta e de fapt și intenția lui. Per ansamblu, o idee mișto, nu? Asta de a face din pozele și filmele nunții tale (sau ale altor evenimente din viața ta) opere de artă.

Cred că Constantin Butuc a fost inspirat să-și numească site-ul CB Studio.

Ce este un sistem de operare?

Windows, Linux, Mac. Toate sunt sisteme de operare. Dar ce este un sistem de operare și cu ce se mănâncă el? În acest articol voi încerca o scurtă definiție.

Într-un limbaj tehnic, un sistem de operare este o colecție de softuri (adică programe) care gestionează resursele hardware (hard = legat de piesele în sine, partea fizică, concretă) ale unui sistem de calcul (computer, laptop, mobil - tot ce poate fi numit „inteligent”) și oferă diverse servicii de bază pentru celelalte programe care rulează pe el. Și acum să explicăm mai pe înțelesul omului de rând.

sisteme de operare

Să presupunem că o anumită țară sau regiune de pe blog ar fi un calculator. Munții, apele, celelalte forme de relief, clima etc ar constitui piesele calculatorului în cauză. Blocurile, firmele și magazinele ar fi programele din calculator, care fiecare are o anumită funcțiune clară, în timp ce datele pe care le stochează calculatorul ar fi oamenii din acea zonă. Totuși, pentru a putea construi magazine, firme și blocuri (adică programe) care să funcționeze și care să poată găzdui oameni (adică date), acel ținut va trebui prima dată să dispună de o anumită infrastructură. De exemplu, să existe niște șosele, fără de care deplasarea este imposibilă, niște canale de comunicare, o rețea de gaz și una de electricitate etc. Toată această infrastructură este de fapt sistemul de operare al calculatorului.

Un sistem de operare este așadar un prim soft sau program foarte complex, care trebuie instalat pe calculator înainte de a instala alte programe, pentru a-l „formata”, pentru a-i crea o infrastructură, pentru a-l putea transforma din ținut arid în zonă locuibilă.

Alegerea unui sistem de operare depinde de utilizator însă odată făcută și sistemul instalat, el aduce o serie de posibilități și restricții. Adică, aceste sisteme nu sunt compatibile între ele, și asta face ca de exemplu un program pentru Windows să nu poată rula pe Linux sau pe Mac (și invers). La fel cum o sobă pe lemne nu va putea funcționa într-un bloc aflat într-o țară unde se folosește exclusiv încălzire pe bază de gaz sau de energie solară.

Sistemul de operare are un control foarte mare asupra calculatorului pe care lucrează. De exemplu, el este responsabil cu alocarea de resurse și multitaskingul, adică cu faptul că un singur procesor cu un singur nucleu poate executa multiple programe în același timp, și asta pentru că fiecărui program i se alocă o fracțiune din timpul procesorului.

La ora actuală există numeroase sisteme de operare, cel mai cunoscut fiind Microsoft Windows. Pentru că costă, Windows e unul din cele mai piratate softuri de pe glob. Cea mai populară alternativă gratuită la el este Linuxul, care vine în multe variante, numite distribuții. Comparativ cu Windowsul, Linux este mai bine gândit, mai eficient și mai securizat, dar nu la fel de finisat pe exterior și cu mai puține programe sau aplicații scrise pentru el.

O sugestie pentru miercurea fără cuvinte

Circulă prin blogosferă obiceiul de a participa la diverse concursuri sau jocuri ori interacțiuni de grup, cum sunt lepșele. Mai nou, un astfel de joc sau obicei s-a înfiripat miercurea, când bloggerii publică de regulă diverse imagini sau poze. Dacă aveți blog sau citiți regulat vreunul, probabil ați văzut postări intitulate „Miercurea fără cuvinte” și care nu conțin altceva decât imagini sau poze și eventual un link spre cea de la care a plecat ideea, Carmen parcă o cheamă.

imagini botez

Ideea din spatele Miercurii fără cuvinte e destul de simplă și frumoasă: o zi pe săptămână, și anume miercuri, să postezi un articol care să nu conțină text, ci o imagine.

Personal cred că este o idee minunată, din mai multe motive. În primul rând, aceste articole dau o notă personală blogului și-l colorează, atât la propriu cât și la figurat. Pentru că ar fi poate plictisitor, obositor sau rutinant să citești doar texte și enunțuri reci, lipsite de căldura unor clipuri, piese audio sau imagini. Mai departe, uneori s-ar putea să nu ai o idee de articol, iar imaginile te pot salva. Ceea ce nu-i deloc un lucru rău, pentru că și la imagini va trebui să cauți una care să se potrivească cu starea ta de spirit, cu ce vrei transmiți la un moment dat, cu o anumită temă, așa că putem spune că vorbim tot de o formă de creativitate.

imagini nuntă

Sau... stați puțin, se face așa? Nu, nu cred, cel mai adesea presupun că bloggerul postează o imagine pe care a remarcat-o recent și a salvat-o undeva, sau ce-i vine pe moment lui. Și astfel avem imagini de toate felurile și pe toate subiectele, iar la partea cu creativitatea trebuie să fac un pas în spate, pentru că oricine navighează pe net, vede imagini care i se întipăresc în minte.

Așadar, propun o mică modificare a trendului „Miercurea fără cuvinte”. În fiecare zi de miercuri se va alege o temă pentru săptămâna următoare. Iar săptămâna următoare, toți cei care vor dori să participe sau să se integreze în acest joc, vor publica o imagine pe tema respectivă. Poate fi o poză, o fotografie personală, o imagine luată de pe net (în măsura în care avem voie să o reproducem etc), evident, cu mențiunea sursei, că așa e frumos. De exemplu, imaginile din acest articol au fost preluate de pe pagina unui fotograf brasov, și după cum vedeți, ele sunt toate legate de evenimente fericite din viața noastră: botezul și căsătoria.

imagini nuntă

Care ar fi avantajele sau plusurile pe care această idee le-ar aduce „obiceiului blogăresc tradițional” de miercuri? Păi, acum am putea vorbi într-adevăr de creativitate, deoarece nu vor fi acceptate orice poze, ci doar cele pe subiectul din acea săptămână. În plus, orice cititor va fi atras să intre pe cât mai multe bloguri participante și să vadă cât mai multe poze inedite, amuzante sau exotice pe tema respectivă. Așadar, un plus la capitolul trafic pentru bloggeri.

Ca modalitate practică de implementare, tema ar putea fi aleasă de o anumită persoană, care totodată nominalizează pe următorul. Sau se pot imagina alte sisteme.

Se spune că o imagine valorează cât o mie de cuvinte. Eu zic că, decât mii de cuvinte aiurea, amestecate la grămadă sau cum se nimerește, mai bine câteva mii de cuvinte coerente, cu sens. Voi ce părere aveți? :)

De ce nu cred că va renunța Google la Blogger (Blogspot)

Scriam pe Blog Media zilele trecute că respectivul site rulează pe platforma Blogger. Pentru cei care nu știu, Blogger este o platformă pe care se pot crea bloguri. Le cunoașteți după terminația blogspot.com. Serviciul a fost dezvoltat inițial de o firmă numită Pyra Labs, dar care a fost cumpărată de Google în 2003. Așadar, la ora actuală, platforma Blogger este deținută de Google.

Comparativ cu WordPress-ul, Blogger este mai slabă ca și tehnologie sau funcționalități dar Google vă lasă o mare libertate în ce privește găzduirea, incluzând posibilitatea de a folosi gratuit un domeniu propriu, dacă-l aveți. Acesta este și motivul pentru care blogurile mele au URL-uri de forma nume.m3d1a.ro (sau alte domenii) în loc de nume.blogspot.com. Așadar, blog pe domeniu propriu, gratuit, hostat pe servere de mare viteză, rezistente la atacuri informatice, și beneficiind de spațiu arhisuficient, iată ce avantaje ne oferă acest pachet.

Blogger

Ei bine, în articolul respectiv un comentator mă întreabă ce voi face dacă Google va închide acest serviciu de bloging. Dați-mi voie să opinez că n-o va face, cel puțin nu în viitorul apropiat sau mediu, și prin asta să completez articolul respectiv. De ce nu cred că va renunța Google la Blogger? Din mai multe motive.

În primul rând, Google a renunțat într-adevăr la multe și diverse servicii, printre care și readerul (agregatorul de noutăți), dar spre deosebire de el, Blogger este un serviciu cumpărat. Deci în care a investit bani. Deci vorbim de a achiziție gândită, nu de un experiment.

În al doilea rând, Google se promovează prin intermediul blogurilor găzduite de el. Deoarece serviciul este gratuit, există la ora actuală milioane de site-uri pe blogspot.com, cam la bătaie cu cele de pe wordpress.com, cele două servicii fiind cele mai cunoscute în acest sens. Așadar avem o mare „acoperire” care nu face decât să popularizeze celebrul motor de căutare încă și mai mult. În plus, o mare parte dintre aceste bloguri conțin texte de o foarte bună calitate, ceea ce din nou n-are cum să strice imaginii gigantului de silicon.

Tot la beneficii indirecte menționez faptul că orice cont pe Blogger înseamnă automat un cont pe Google+ și că, acceptând o anumită sugestie care ni se oferă la crearea blogului, putem face astfel încât postările și comentariile de pe el să genereze conținut și pe Google+, adică să se afișeze și acolo. Ori Google are tot interesul (și trage din toate gurile de tun) pentru a-și promova această rețea socială, în competiție cu Facebook-ul, fiindcă și de acolo se pot face bani.

Și cu asta am ajuns la bani. Există și un avantaj sau beneficiu direct al acestui serviciu de bloging: Google folosește blogurile găzduite de el ca locuri unde să-și afișeze reclamele. Care reclame constituie actualmente principala lui sursă de venit. Și atunci, când credeți că o să renunțe la un serviciu care îi aduce popularitate, care îi promovează rețeaua socială și care îi facilitează câștiguri financiare?

Părerea mea este că nu prea curând.

Cu ce se mai distrează adminii de pe FileList

Astăzi FileList-ul arăta cam în felul următor:


Inițial am crezut că l-a spart ceva grup de hackeri. Apoi că s-a îmbătat, că și așa e un tracker românesc, iar pe la noi există tradiția pălincii de prună, de ce nu s-ar molipsi și site-urile de la oameni? Și că de aia se vede invers. Că ăsta-i baiu', se vede invers. Ca să vă edificați, să aplicăm un flip orizontal pe imaginea de mai sus:


Așa parcă mai merge.

După care m-am amuzat. Desigur că mâine, 2 aprilie, o să-și revină din beție...

Comentarii

ZeList

Arhivă